Machete didactice – 15 septembrie 2016

Odinioară, școala își deschidea larg porțile pe 15 septembrie. Dar așa de multe și-au schimbat firescul încât anul acesta ea a devansat startul cu trei zile. Vorbesc despre firesc în ceea ce mă privește, un om care a trăit bună parte dintr-o viață în care niște date semnificau ceva. Acum ele nu mai reprezintă un reper clar ci o variabilă a ceva care va să vină.
Sistemul de învățământ tradițional a fost completat cu variate forme pe care unii sau alții le îmbrățișează cu mare elan. Nu știu dacă e bine sau nu ori dacă asta contează foarte mult în economia vieții, eu știu că scopul trebuie să fie unul; învățătura. Nu sunt adepta învățatului acasă, de orice formă ar fi, așa cum nu cred că școala umbrelă are randamentul scontat. Dar când aud că părinții spun copiilor; „De mâine nu mai mergi la școală!” mi se pare complet deplasat și periculos.
Nu contest faptul că sunt familii în care există o rigurozitate susținută și constantă și că odraslele pot învăța dar mai ales descurca în acest mod. Am vrut să scriu performa, dar mă tem că nu s-ar înțelege ceea ce doresc să transmit. Se blamează competiția, învățatul, performanța. Corul e din ce în ce mai mare. Dar dacă stai și te gândești mai bine se blamează cam tot ce e legat de trecut. Nimic nu mai este ok; grădinița, școala, liceele, relațiile cu părinții ori bunicii, totul este în neconcordanță cu viața actuală. Copilul trebuie să hotărască totul; dacă sunt bune școlile, dacă profesorii predau ok, dacă … dacă… dacă… .
Nu poți comenta nimic pentru că-i demotivezi, deranjezi, descurajezi. Orice remarcă poate părea nelalocul ei dacă mai tânărul membru al familiei o interpretează eronat sau nu are chef.
Oare nu e prea mult pentru un copil?
Părintele, profesorul ce trebuie să facă? Să fie niște executanți perfecți?
La baza formării unui copil șade părintele pe urmă venind ceilalți. Dacă acesta, părintele, nu reușește să comunice și să facă o echipă cu el de ce s-ar crede că restul pot? Aici vorbesc de părinți care au timp pentru copiii lor, nu de cei care doresc de toate fără a le acorda acest ingredient: timpul și relaționarea personală. Dacă acestea lipsesc și comunicarea este defectuoasă.
Nu știu, poate am avut eu norocul de a avea copiii cu care să pot forma o echipă sau poate modul în care am ales să-i tratez a adus rezultatul acesta: o comunicare firească fără derapaje majore. Fără bătăi, pedepse, recompense sau mai știu eu ce altceva.
Educația trebuie să înceapă de acasă, din momentul în care cel mic întregește familia și nu așteptat să intervină educatorul, învățătorul, profesorul.
E greu, e din ce în ce mai greu dar dacă adulții nu vor stabili un plan concret în ceea ce privește educația, viitorul nu arată frumos.
Un an școlar plin cu multe momente bune, asta vă doresc! Sănătate și putere pentru a alege sistemul care vi se potrivește cel mai bine.

20160904_181640

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: