Da, poveștile pot veni oricum fie că este vorba de părinți, bunici, mașini, trenuri ori avioane. Important este să ajungă în fața ochilor copiilor pentru ca aceștia să se poată bucura de ele.
Un cerc pedagogic a cerut ca trenul să facă o haltă și acolo, pentru ca poveștile să poată coborî. Și au fost câteva pregătite de marea întâlnire cu cei mici.
Trenulețul meu a trebuit să stea în picioare și am căutat o modalitate ca poveștile să călătorească în cele mai bune condiții de confort.
Iată cum a ieșit. 🙂
Așadar, o locomotivă a tras după ea patru vagoane. În fiecare vagon erau personajele dintr-o poveste. Ele au trebuit mai apoi sortate de copii și puse pe categorii: pozitive și negative.
În vagonul galben a călătorit Vulpea cea șireată, Ursul care până la urmă a fost păcălit dar și un Căruțaș.
În vagonul verde s-au așezat Scufița Roșie iar lângă ea Vânătorul pentru a o putea apăra de Lupul cel rău.
Vagonul mov a fost unul mai aglomerat asta pentru că Alba ca Zăpada a venit însoțită de cei 7 Pitici dar și de Prințul cel chipeș. Pitită într-un colț era și mama vitregă, mai bine spus Vrăjitoarea.
Ultimul vagon, cel portocaliu, a fost unul plin de veselie și muzică. Cei trei purceluși s-au ținut de șotii și nu de puține ori era cât pe ce ca să fie coborâți din tren de către controlor, din cauza hărmălaiei.
Precum se vede din imaginile de mai sus, fiecare vagon are câte un buzunar. Acesta este făcut din fetru și este prins în „nituri”.
Tot eu am făcut cartolinele cu personajele dar și ecusoanele pe care le-au purtat copiii în piept. Pentru aceasta au fost necesare mai multe personaje, pentru că au trebuit evidențiate doar cele pozitive și negative. Ecusoanele au fost dotate cu scai, asta pentru a nu se folosi agrafe dar și pentru o manevrare mai rapidă.
Trenul a ajuns în gară iar poveștile au coborât. Sunteți pregătiți să le deschideți sufletul?
