machetedidactice.com

Articole Literatura de azi – Urmează-ți visul, Ella Fitzgerald

Americanii au inventat vreo două lucruri bune: baseball-ul şi jazz-ul. Clint Eastwood

URMEAZĂ-ȚI VISUL!

Supranumită  Prima Doamnă a Cântecului, Ella Fitzgerald a fost cea mai populară cântăreață de jazz, de sex feminin, din Statele Unite pentru mai mult de jumătate de secol.

Posesoare a unui timbru vocal deosebit, putea cânta balade și imita orice instrument din orchestră,  a fost remarcată prin puritatea tonului, dicție, frazare și intonație. În timpul vieții a câștigat 13 Premii Grammy și a vândut peste 40 de milioane de albume.

A lucrat și colaborat cu cei mai buni artiști de jazz. Printre ei, Duke Ellington, Count Basie și Nat King Cole, Frank Sinatra, Dizzy Gillespie și Benny Goodman. Publicul ei era format deopotrivă din săraci și bogați.

Ella Fitzgerald (25 aprilie 1917) a avut o copilărie sărăcăcioasă, dar fericită.  A fost pasionată de dans și a frecventat biserica, acolo unde a avut și o perioadă scurtă de timp în care a luat lecții de pian.

Când avea 15 ani mama ei a murit în urma unui atac de cord, iar după asta a urmat o perioadă foarte grea pentru ea. Abuzată fiind de tatăl ei vitreg s-a refugiat la mătușa ei. La un moment dat a lucrat la un bordel unde a fost prinsă de autorități. A fost plasată într-un azil pentru orfani de culoare. Dar nici acolo nu a stat multă vreme pentru că a fugit, petrecându-și mai apoi, o perioadă, pe străzi.

A debutat la 21 noiembrie 1934, la vârsta de 17 ani, la Teatrul Apollo din Harlem, New York. Pentru că a atras un public numeros, a putut participa la unul din cele mai vechi concursuri, Amateur Nights.

L-a întâlnit pe Chick Webb și orchestra sa, alături de care a cântat cu regularitate. Când Webb a murit, la 16 iunie 1939, trupa sa a fost redenumită Ella and her Famous Orchestra, iar cântăreața a devenit liderul ei. A înregistrat aproape 150 de melodii cu orchestra înainte de a se despărți. În 1942, Fitzgerald a părăsit trupa pentru a începe o carieră solo. A semnat la Decca, unde a avut mai multe hit-uri. La Decca, cu Milt Gabler ca manager, Fitzgerald a început să lucreze în mod regulat pentru impresarul jazz Norman Granz și a apărut în proiectul  Jazz la Filarmonica (JATP). Relația ei cu Granz s-a consolidat, atunci când el a devenit managerul ei, deși ar fi putut cu aproape un deceniu înainte s-o înregistreze pe una din numeroasele lui case de discuri.

 În 1945, înregistrează un deosebit succes alături de trompetistul Dizzy Gillespie ca virtuoasă în genul scat (improvizații vocale fără cuvinte) în stilul Bebop. Doi ani mai târziu apare pentru prima dată pe scena teatrului Carnegie Hall din New York împreună cu saxofonistul Charlie Parker. Interpretează cântece compuse de cei mai cunoscuți compozitori americani, ca George Gershwin, Duke Elington, Cole Porter. Împreună cu orchestra lui Duke Ellington întreprinde turnee în Europa și America de Nord. Concertele erau deschise cu celebra compoziție a lui Duke Ellington, Take the „A” Train, Ella Fitzgerald fiind una din rarele interprete vocale ale acestei dificile bucăți muzicale. Legendare au rămas aparițiile ei alături de trompetistul Louis Armstrong în concerte sau în opera Porgy and Bess de George Gershwin, în care interpreta cu deosebită sensibilitate faimoasa arie Summertime. Ca actriță și cântăreață a apărut în filmele muzicale Pete Kelly’s BluesSt. Louis Blues, Let No Man Write My Epitaph. A fost căsătorită cu celebrul basist Ray Brown.

Și-a întrerupt temporar cariera în 1966, din cauza unei probleme de sănătate – dezlipire de retină. După  intervenția chirurgicală nu a mai apărut în public.  În anul 1992 a susținut ultimul său concert. Apoi, starea sănătății sale se deteriorează. Se stinge din viață la data de 15 iunie 1996.

Articol publicat în revista online Literatura de azi.
Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Ella & Louis – Full Album

Lasă un răspuns

%d