Articol Literatura de azi – Emoție, meditație, grație de la Peter Paul Rubens

Pictura este doar un alt fel de a ţine un jurnal. Pablo Picasso

EMOȚIE, MEDITAȚIE, GRAȚIE

 Rubens este pentru artă aerul din cer și marea din mare! Baudelaire

Cel mai cunoscut și mai prolific pictor flamand și european al secolului XVII, Peter Paul Rubens (28 iunie 1577) a fost cel care a pus în valoare mișcarea, culoarea și senzualitatea într-un stil baroc exuberant. Rubens a pictat cu o energie inepuizabilă, opera lui ajungând să cuprindă circa 1400 tablouri și  sute de desene.

S-a născut în 1577 într-un orăşel din Westfalia, și s-a mutat la Anvers când mama lui a rămas văduvă. Oraşul era epuizat de războaiele religioase şi de ocupaţia spaniolă, cu cortegiul ei de dezastre economice, dar rămăsese bastionul catolic cel mai solid din Ţările de Jos. La vârsta de 10 ani, Rubens a descoperit fleşa „Catedralei Notre Dame”, ajurată ca o dantelă, castelul Steen ce se oglindea în Escaut, animaţia colorată a pieţei de peşte. Aceste descoperiri l-au făcut să se simtă la Anvers, ca acasă.

                                  Autoportret, 1623

Nimic nu avea să prevadă talentul excepțional pentru că artistul nu fost un copil minune. Timp de mulți ani de zile, și-a învățat meseria, cu răbdare, ca ucenic la doi pictori mediocri.

Știm de la Philippe Rubens, nepotul pictorului și autorul unor biografii redactate în 1676, că Maria Pypelincks, mama pictorului, a avut un rol important în formarea culturală a lui Peter Paul. Aceasta reușește să-și introducă băiatul la școala lui Rumboldus Verdonck, savant latinist, timp de doi ani. Interesul pentru literatură și arta clasică va rămâne constant pe tot parcursul vieții lui Peter Paul. Frumușețea, grația și inteligența reflectate în numeroasele autoportrete, îl ajută în acest sens.

Determinantă este întâlnirea artistului cu eruditul Otto van Veen, devorator al culturii clasice , influențat de arta italiană și admirator al picturilor lui Alessandro Farnese.

În 1598, a fost primit în Breasla Sfântului Luca. Era frumos, avea 21 de ani, era îndrăzneţ şi avea o vitalitate uluitoare. În meserie îi lipseau încă modelele importante şi ocaziile. Pe acestea i le va oferi Italia, unde a plecat în 1600. După opt ani, s-a întors maestru. La 23 de ani, tânărul Rubens are norocul de a întâlni la Veneția un om care îi va schimba viața, oferindu-i oportunități neașteptate și facilitându-i intrarea într-un mediu cosmopolit. Un nobil al Curții din Mantova îl va ajuta să urce pe scara culturală și mondenă. Din acea perioadă datează tabloul Autoportret cu prietenii.

Prima din seria importantelor misiuni diplomatice care au reprezentat un capitol glorios al vieţii sale a primit-o în 1603. A trebuit să ducă darurile pe care Ducele de Mantova le trimitea regelui Spaniei. Dar, în 1629, avea să i se încredinţeze misiunea de a stabili pacea între Spania şi Anglia. Întâiul sejur la Madrid a fost ocazia de a descoperi nenumăratele capodopere păstrate în colecţiile regale spaniole.

După ce se întoarce la Roma, Rubens pictează cu furie fiind copleșit de comenzi. Acum apare Venus și Amor, scene religioase și mitologice, nuduri dar și Tânără cu rozariu.

Adam și Eva

Rubens s-a inspirat din creaţia lui Michelangelo, în ceea ce privește trupurile. Este interesat de anatomie, iar evoluția lui dovedește acest interes. Cercetările l-au condus la îndrăzneli neîntâlnite până la el: exagerări, inflexiuni expresive ale figurilor. Acest pictor al marilor compoziţii pline de mişcare a dovedit că stăpâneşte în egală măsură reprezentările meditative, liniştite, pline de graţie. Se simte în ele emoţia prilejuită de Tizian, pictorul extazelor amoroase şi al fericirii creştine, ale cărui personaje feminine sunt femei şi zeiţe îndepărtate în acelaşi timp, impasibile, prinse în jocul privirilor.

Reîntoarcerea la Anvers coincide cu începutul unei cariere uluitoare, internațională. Numit pictor de curte al arhiducilor de Austria, a primit comenzi pentru catedrale, confrerii, ghilde, simpli particulari care doreau o renaştere artistică a zonei. Catedrala din Anvers păstrează două magnifice mărturii ale artei Contrareformei: Înălţarea Crucii şi Coborârea de pe cruce. Poate că în penumbra şi liniştea catedralei s-a născut geniul baroc al artistului.

La Rubens există o măreţie în figurarea lui Christ şi a sfinţilor care uimesc, o prospeţime în restituirea episoadelor biblice, o emoţie în înfăţişarea Patimilor. Compoziţiile sale sunt întotdeauna graţioase sau sfâşietoare. Evocând Patimile, Rubens se doreşte universal. Ele sunt realizate pentru un public numeros, care trebuie impresionat şi sedus.

A lucrat la una dintre picturile sale grandioase: marele ciclu decorativ în onoarea Mariei de Medici, destinat să împodobească galeria Palatului Luxembourg, păstrat astăzi la Luvru.

Numeroase sunt comenzile venite de peste hotare, datorate prestigiului său. Astfel, Carol I i-a încredinţat decorul plafonului sălii de recepţii de la Whitehall, iar Filip al IV-lea i-a comandat decorarea pavilionului de vânătoare de la Parada de lângă Madrid.

Rubens rămâne văduv în 1626, iar după reîntoarcerea în Anglia, se căsătorește cu Helene Fourment, o tânără de 16 ani. Din 1637 și până la moartea sa (30 mai 1640), artistul pictează peisaje, portretele copiilor săi și a soției sale.

Cuvintele istoricului Fromentin sunt încă valabile și rezumă într-o manieră sintetică semnificația operei lui Rubens: O combinație bună duce la o decizie rapidă.

Articol apărut în revista online Literatura de azi.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: