Tel Avivul este un oraș fascinant. Nu doar noaptea, atunci când clădirile cu peste 30 de etaje se luminează și transformă orașul într-un spectacol pe care nu te mai saturi să-l privești, ci și ziua, când descoperi multitudinea de oferte cu care vine în întâmpinarea turiștilor și nu numai a lor.
Ieri am avut ocazia să mă plimb printr-o zonă pietonală în care își expuneau lucrările numeroși artizani. Fiecare avea propria tarabă, propriul univers, propriile idei transformate în obiecte pe care oamenii le puteau admira și, dacă își doreau, le puteau lua acasă.
Am văzut lucruri foarte frumoase și, ca de fiecare dată când întâlnesc obiecte lucrate manual, m-am oprit să le privesc cu atenție. Mâinile oamenilor sunt capabile să creeze lucruri pe care mintea unora dintre noi nici nu și le-ar putea imagina. Este uimitor câtă inventivitate încape în gesturi simple, câtă răbdare se ascunde în detalii și câte forme poate lua imaginația atunci când primește libertatea de a se exprima.
Bijuterii nemaipomenite, obiecte textile, creații din sârmă, lemn, acril sau argilă… O mulțime de materiale, fiecare pus în valoare în felul său, fiecare devenind, prin priceperea și imaginația celui care l-a lucrat, ceva cu totul special. Am admirat multe dintre ele și m-am bucurat de această întâlnire cu oamenii care aleg să creeze, să experimenteze și să dea viață unor obiecte în care se regăsește, într-o formă sau alta, o parte din ei.
Apoi, după plimbare și după atâtea lucruri frumoase văzute, ne-am îndreptat spre mare. Fiecare și-a ales ce și-a dorit, o băutură caldă sau una rece, și ne-am așezat să ne bucurăm de apusul soarelui.
A fost încă o zi petrecută într-un cadru excepțional, cel puțin pentru mine. Și spun asta fără să exagerez, pentru că marea are un loc aparte în sufletul meu. Este iubirea mea eternă, iar întâlnirile cu ea au, de fiecare dată, ceva care mă liniștește și mă bucură în același timp.
Poate că tocmai de aceea mă emoționează atât de mult faptul că o pot vedea acum, în plină toamnă. Vin dintr-o țară în care cele patru anotimpuri sunt destul de bine definite și în care toamna înseamnă, de cele mai multe ori, schimbarea culorilor, răcirea vremii și apropierea zilelor reci. Aici, însă, mă pot bucura de mare, de lumină, de aerul cald, chiar foarte cald și de apusuri care par să prelungească ziua dincolo de ceea ce mă aștept să-mi ofere acest anotimp.
Sunt lucruri pe care poate că le considerăm obișnuite atunci când le avem aproape și pe care învățăm să le prețuim altfel atunci când ajungem în locuri unde anotimpurile se simt diferit.
Iar eu, care iubesc atât de mult marea, nu pot decât să mă bucur că am această posibilitate. Să o privesc, să mă plimb pe malul ei, să mă opresc pentru câteva clipe și să las ziua să se încheie în ritmul ei, fără să-i cer nimic în plus.
Tel Avivul mi-a oferit ieri frumusețea lucrurilor făcute de mâna omului, și bucuria unei plimbări printre creații inedite, dar mai ales acel final de zi pe care îl iubesc atât de mult: marea, apusul și sentimentul că sunt exact acolo unde mi-aș dori să fiu.
Și, uneori, cred că tocmai din astfel de momente se adună amintirile cele mai dragi. Nu neapărat din lucrurile spectaculoase, ci din întâlnirea cu frumosul, din bucuria de a descoperi și din privilegiul de a te opri, pentru o vreme, și de a te bucura pur și simplu de ceea ce ai în fața ochilor.
