Astăzi a fost despre multe, însă vreau să mă opresc doar la Muzeul de Artă din Tel Aviv, pentru că este o destinație excepțională, cu numeroase expoziții care merită vizitate. Și m-am bucurat să găsesc muzeul atât de animat. Fiind zi liberă în Israel, cu oamenii chemați la vot, atmosfera era una aparte. Mi-a plăcut să văd că muzeul devenise un loc de întâlnire, un spațiu în care oamenii își petreceau timpul printre lucrări de artă, idei și povești.
Am început de la nivelul zero, cu expoziția Noma Bar – Look Again, un adevărat exercițiu pentru privire.
Noma Bar construiește imagini aparent simple, minimaliste, în care spațiul pozitiv și cel negativ se completează, se suprapun și capătă sensuri neașteptate.
Uneori, culoarea este cea care schimbă totul. Te uiți la o imagine, crezi că ai înțeles-o, apoi mai descoperi ceva. Și încă ceva. Este genul de artă care te face să te întorci și să privești din nou, de unde și titlul atât de potrivit al expoziției.
Tot la nivelul zero am descoperit Ilana Dotan – Shelf Life, o expoziție care mi s-a părut destul de ciudată, în sensul că te provoacă să privești altfel lucrurile banale din jurul nostru. Cartoane de ouă, ambalaje din plastic, folie cu bule și alte recipiente pe care le folosim în viața de zi cu zi devin subiecte de desen. Realizate în grafit și cărbune, lucrările surprind cu o precizie uimitoare texturile, transparențele și formele acestor obiecte. Ceea ce, în mod obișnuit, am arunca fără să ne gândim prea mult, devine aici demn de atenție. Iar dincolo de exercițiul artistic, rămâne și întrebarea despre consumul nostru și despre urmele pe care le lăsăm în urmă.
La primul nivel, Year Zero ne poartă într-o poveste cu mult mai apăsătoare, legată de cel de-al Doilea Război Mondial și de salvarea operelor de artă. Karl Schwarz, primul director al Muzeului de Artă din Tel Aviv, venise din Berlin, unde condusese Muzeul Evreiesc. În anii în care regimul nazist persecuta evreii și distrugea instituții culturale, el a încercat să salveze lucrări de artă amenințate de dispariție. Una dintre poveștile expoziției începe cu o pictură pe care o cunoscuse în tinerețe la Berlin, pe care a regăsit-o ulterior la Amsterdam și pe care a reușit să o aducă la Tel Aviv. Între 1933 și 1945, mii de lucrări salvate de Schwarz au contribuit la formarea colecției de artă modernă a muzeului. Aici, arta nu mai este doar despre frumusețe sau expresie, ci și despre memorie, responsabilitate și salvarea unei părți din patrimoniul umanității.
La nivelul -1, am intrat în lumea miniaturilor, prin Beyond Small – Miniature Worlds in Contemporary Art. Este fascinant cum artiștii pot construi universuri întregi în spații foarte mici, cu detalii care te obligă să te apropii și să privești cu atenție.
Miniatura poate fi o formă de refugiu, o încercare de a pune ordine într-o lume complicată sau, dimpotrivă, un mod de a spune povești incomode. În spatele dimensiunilor reduse se ascund idei mari, iar ceea ce pare la început delicat și aproape jucăuș poate căpăta sensuri neașteptate.
În apropiere se află Playing with Scale, o expoziție care te invită să te joci cu perspectiva și să descoperi cât de mult se poate schimba realitatea atunci când modificăm scara lucrurilor. Un obiect mărunt poate deveni un peisaj uriaș, iar un detaliu banal se poate transforma într-o lume întreagă. Este o experiență care îți amintește că dimensiunea nu este întotdeauna o măsură a importanței. Dacă ajungeți la muzeu în aceste zile, merită să o aveți în vedere: însemnasem data de 31 octombrie ca ultima zi de vizitare.
Tot în universul miniaturilor se află A History of Beauty: Helena Rubinstein’s Miniature Rooms, o colecție de 17 încăperi în miniatură, adunate de Helena Rubinstein, fondatoarea cunoscutului imperiu de produse cosmetice. Sunt interioare construite cu o minuțiozitate uluitoare, care te poartă de la saloane victoriene și bucătării rustice până la ateliere de artiști din Paris. Fiecare încăpere pare să păstreze o lume încremenită în timp, cu obiecte, mobilier și detalii care spun povești despre felul în care oamenii au trăit, au locuit și au înțeles frumusețea. Ai senzația că privești printr-o fereastră spre o altă epocă.
La nivelul -2, Dmitri Cherniak – Ringers in Motion ne duce într-o zonă cu totul diferită, cea a artei digitale generative. Aici, codul, algoritmii și mișcarea devin instrumente de creație. Lucrările se construiesc prin reguli matematice și variații, iar rezultatul ne provoacă să ne întrebăm ce înseamnă, de fapt, o operă de artă într-o lume în care tehnologia poate deveni partener de creație. Este o întâlnire cu un tip de artă contemporană care poate părea străin la început, dar care deschide o discuție interesantă despre creativitate și despre felul în care se schimbă lumea artei.
Tot aici, Tom Wesselmann – All Out ne întoarce spre Pop Art și spre America anilor ’60 și ’70. Artistul folosește culori puternice, forme clare, naturi statice și reprezentări ale corpului, într-un limbaj vizual influențat de publicitate, reviste și cultura consumului. Lucrările sale atrag privirea prin senzualitate și îndrăzneală, dar lasă loc și unor întrebări despre felul în care corpul, dorința și intimitatea ajung să fie transformate în imagini publice.
Este o expoziție care vorbește despre epoca în care a fost creată, dar și despre lumea noastră, atât de obișnuită astăzi să trăiască printre imagini.
Am ieșit din muzeu cu sentimentul că am trecut prin mai multe lumi într-o singură zi. Unele m-au făcut să privesc de două ori, altele m-au pus pe gânduri, iar câteva mi-au amintit cât de multă istorie poate încăpea într-un obiect, într-o imagine sau într-o încăpere minusculă. Exista și o curte interioară în care poți admira câteva sculpturi, dar și lua o gustare ori o băutură caldă sau rece.
Poate că tocmai acesta este unul dintre darurile muzeelor: nu îți oferă întotdeauna răspunsuri, dar îți dau motive să te oprești, să privești mai atent și să pleci cu întrebări pe care să le porți cu tine. Iar eu cred că, uneori, acesta este cel mai frumos lucru care ți se poate întâmpla într-o zi de călătorie.
Pentru documentarea informațiilor despre expoziții, am folosit prezentările oficiale ale muzeului.
