Asta a strigat o fetiță în momentul în care a văzut care este rezultatul experimentului nostru. Și spuneți voi, nu a avut dreptate?
După cum se poate observa și astăzi, de dimineață, m-am alăturat Fluturașilor pentru a continua călătoria noastră prin aer. Și atât de sus am urcat că am ieșit în exosferă, locul unde lucrurile capătă altă semnificație și înțelegere.
Știu, vor fi voci (și nu puține) care vor spune că e prea mult, ce poate înțelege un copil atât de mic despre Universul acesta infinit însă de undeva trebuie să începi. Ce nu poate pricepe nu poate, însă sunt și informații care ajung și se cuibăresc în mintea lor pentru ca la un moment dat să existe o legătură capabilă să aibă un sens mai profund. Am considerat că nu e nimic spectaculos să le povestesc despre cățelușa Laika, primul suflet care a făcut cunoștință cu Universul, să-l aduc și pe cimpanzeul Ham, cel pe care americanii l-au trimis pentru prima dată în Cosmos pentru ca să le arăt cum anume a decolat naveta Apollo care i-a dus pe cei trei americani, pe data de 21 iulie, Armstrong și Aldrin devenind primii oameni care au pășit vreodată pe Lună, în timp ce Collins orbita deasupra lor.
Și le-a plăcut atât de mult, cerând a mai vedea cum anume a decolat racheta, flăcările care se vedeau la coada ei și modul cum se îndrepta spre Cosmos.
În zborul ei spre istorie, racheta a străbătut toate straturile atmosferei Pământului. Da, sunt denumiri grele, pe care mulți dintre părinți nu le mai cunosc, însă am dorit a le pronunța pentru ca experimentele ce au urmat să aibă o noimă. Și nu doar pentru mine cât mai ales pentru ei.
Experimentele sunt atât de îndrăgite de copii că de fiecare dată când sunt în program atmosfera parcă e alta (uite cum am ajuns din nou la atmosferă). Singurul regret este acela că alături de atât de mulți copii este foarte greu să le efectuezi, asta pentru că fiecare îți dorește să participe, drept pentru care am procedat de așa natură pentru a-i prinde pe toți, etapele dându-mi voie să fac acest lucru. Și numărul experimentelor.
Modul cum se văd straturile lichidelor folosite este fascinant nu doar pentru copii, și adulții dorind a-și mai clăti ochii din când în când măcar pentru a-i vedea pe cei mici cuprinși de încântare.
De data asta am pregătit copiilor un experiment din care să se vadă păturelele așa cum sunt cele ale atmosferei. Evident că mi-am adus aminte de Luca atunci când l-a făcut acasă pentru că era curios, ori am dorit a repeta această senzație acum când el a crescut.
Substanțele pe care le-am folosit au fost:
miere de albine
sirop de arțar
detergent lichid de vase (am luat Fairy de măr verde)
apă cu colorant roșu
ulei
spirt sanitar
Am făcut experimentul de două ori pentru a putea participa toți copiii, rezultatul fiind diferit. A doua oară am folosit mai puțin colorant iar substanțele s-au așezat altfel.
Trebuie să spun că la siropul de arțar s-a poftit, drept pentru care doritorii au servit o linguriță. Iami, iami, tare bun și-ar fi fost și mai și dacă era pus pe o clătită!
Am pomenit deja că a doua oară rezultatul a fost spectaculos de unde și replica,
Doamna, miroase a curcubeu!
Apoi Fluturașii au avut de completat o fișă în care un balon de aer cald avea pe el o mulțime de cerculețe. Provocarea a fost aceea de a alege trei culori și a colora cerculețele respectând un tipar.
Finalul a fost plin de cântece și dansuri pentru că cei mici continuă repetițiile pentru concursul de vineri. A fost așa de frumos, colorat și plin de zâmbete într-o dimineață în care cerul a plâns în reprize consistente, întunericul îmbiindu-te la leneveală și somn. Dar noi nu ne-am dat bătuți!
