Într-un 11 ianuarie cu -11 grade în termometre m-am prezentat la întâlnirea cu Fluturașii, cei cu care multe năzdrăvănii am făcut, dar și multe am învățat. Și pentru ca iarnă afară, am vorbit despre ea în multe feluri. Am avut inspirație de a face o paralelă între zăpadă și ciocolată, ce anume o topește, cum se simte (mai ales ciocolata) iar dialogurile cu copiii au curs spre direcții nebănuite.
Îndulcit și energizați de fructele proaspete am trecut la activitatea următoare acolo unde cei mici au fost provocați să se joace cu niște mănuși. Le-au împerecheat și le-au așezat sus-jos, față-spate și în alte poziții spațiale. De asemenea, am avut un exercițiu atunci când i-am rugat să ridice mănușa de jos fără a folosi degetul mare -policele- observând ce greutate intervine în manevrarea obiectelor.
Odată perechile formate au fost întinse pe o panglică, dar nu orice fel de panglică ci una cu ciucuri, ei potrivindu-se foarte bine cu găurile deja existente pe manșeta mănușilor.
Un joc cu un om de zăpadă în rol de personaj principal a dezmorțit copiii.
După multe repetiții și explicații am reușit.
Momentul de concentrare maximă a fost atunci când o fișă s-a arătat copiilor, cerința fiind serierea. Cu fiecare în parte (cu mici excepții) s-a lucrat individual. Cel mai tare mă bucură când cei mici au curajul să ceară ajutor pentru că așa se pot elimina multe probleme ce pot lua dimensiuni nebănuite.
Ce trebuie să știe copilul la acest capitol:
să ordoneze obiectele după mărime.
să realizeze serii de obiecte (mărgele, boabe, bucăţi de hârtie) folosind modele simple, pe baza criteriilor date;
să coloreze serii de desene sau figuri geometrice după un criteriu stabilit: formă, culoare; să realizeze în viața cotidiană serii de obiecte pe baza unor criterii stabilite de el.
Am avut parte și de un moment aniversar, sărbătorind-o pe Rebeca la împlinirea celor 5 ani. La mulți ani cu sănătate și multe bucurii!
Cam așa la prima întâlnire. Abia aștept să dăm curs provocărilor ce vor urma.
