„You are now husband and wife”

„You are now husband and wife” e propoziția pe care am tot ascultat-o de dimineață de când am venit, cea spusă într-o tonalitate aparte de către doamna care a oficiat ceremonia fiului meu și a alesei lui. Azi e ziua în care aș fi vrut să nu fac nimic în afară de a mă tot uita la fotografiile din ultima săptămână însă acest lucru nu este posibil. E lehamitea aia de după ce sosești dintr-un loc în care ai mai fi vrut să stai.
E o oboseală tăbârcită de ore și ore de alergat, rezolvat, emoții, bucurii și regrete deopotrivă.
E o oboseală din cauza orelor de așteptat și celor de stat pe diferite scaune unul mai neprietenos ca altul.
După ce ziua de ieri a fost atât de intensă învelită fiind de straturi și straturi de emoții, de un soare cu care eu mă înțeleg foarte bine, de locuri în care vechiul se lăfăie fără frica de a fi hulit și arătat cu degetul am revenit în bârlogul meu. Și nu spun că aici nu e bine ori găsesc vreun cusur major ci e despre ce simt acum și cum mă raportez la toate cele prin câte am trecut în ultimele zile.
Sunt încântată când îl privesc și văd unde a ajuns evoluția lui fiind una pozitivă fără putință de tăgadă pe toate palierele și pot recunoaște că a fost cea mai tihnită ședere a mea pe tărâmul britanic.
E prima dată când nu mi-a fost teamă că nu-mi ajung banii.
E prima dată când n-am mai socotit de fiecare dată când am apropiat cardul de POS.
E prima dată când gusturile care nu-mi erau străine le-am simțit acum diferit. Iar pentru asta trebuie să-i mulțumesc lui, fiului meu, fără de care n-aș fi trecut prin această experiență!
O să mă adun că n-am încotro, dar e al naibii de greu.
Corpul meu e aici însă doar el restul zburând precum pasărea din imagine, una pe care am admirat-o la țărmul Mării Nordului.