Chiar și numai pentru că am aflat despre această operă de artă de care habar nu avea și a meritat să continui să citesc cărțile scrise de Tracy Chevalier. Pentru că am intrat într-o lume pe care o ador și în care mi-ar fi plăcut să trăiesc și nu neaparat la curtea regelui cum s-ar crede ci iată, în casa acestui țesător, înconjurată fiind de materialele de tot felul din care se făuresc lucruri nemuritoare care străbat vremurile. Pentru că sunt o persoană care plătește tribut felului în care percepe simțurile și le trăiește, povestea lui Nicolas des Innocents (ce găselniță cu numele lui) a cuceririlor, dar mai ales a talentului lui mi-a mers la suflet într-o vară adorabilă pe tăpșanul lecturilor mele.
Dar să revin la tapiseria care a inspirat povestea Doamna și licornul.
A fost numită de la „Mona Lisa din Evul Mediu”, la „o comoară națională a Franței”. Cuprinzând șase piese individuale și realizate în jurul anului 1500, tapiserii de o asemenea calitate sunt rare și puține exemple au supraviețuit.
‘Smell’ c1500, from The lady and the unicorn series. wool and silk, 368 x 322 cm Musée de Cluny – Musée national du Moyen Âge, Paris Photo © RMN-GP / M Urtado
În cea ce privește materialele, sunt uluitoare. Fundalul lor elaborat de millefleur („mii de flori”) formează modele hipnotice. Materialele somptuoase din care sunt țesute – lână și mătase, vopsite cu coloranți bogati, naturali, ele înăbușesc sunetul, creând o atmosferă de mediere liniștită.
Tapiseriile a intrat pentru prima dată în atenția publicului la mijlocul secolului al XIX-lea, descoperite într-o stare de degradare avansată în castelul de Boussac, aflat în centrul Franței. Roase de șobolani și amenințate de umezeală, au fost salvate de muzeul de Cluny în 1882, cumpărate pentru suma princiară de 25.500 de franci.
Suma plătită de muzeul din Cluny ar fi reprezentat însă doar o fracțiune din costul inițial al producției lor. Tapiseriile de o asemenea calitate ar fi reprezentat mai mult decât venitul anual al tuturor, cu excepția celor mai bogați membri ai nobilimii. Mai mult decât o navă de luptă. Mult mai mult decât a fost plătit Michelangelo pentru a picta tavanul Sixtinei.
Deloc surprinzător, patronul lor provenea dintr-o familie nobilă cu legături strânse cu monarhia franceză – Le Viste. Acest lucru este clar din simbolurile heraldice prezentate în tapiserii în sine. Cel mai probabil, au fost proiectate de „Maestrul Annei de Bretania” (numit așa pentru că a conceput cartea orelor pentru regina franceză, Ana de Bretania), un artist proeminent al zilei.
Detail of ‘Taste’ c1500, from The lady and the unicorn series. wool and silk, 377 x 466 cm Musée de Cluny – Musée national du Moyen Âge, Paris Photo © RMN-GP / M Urtado
Deși ne-am putea fixa pe artistul care a proiectat compoziția, tapiseriile au fost realizate în colaborare, iar ciclul Doamna și Unicornul a fost probabil țesut în Țările de Jos de Sud, nu în Franța, deoarece standardul de țesut era mai înalt acolo.
Având în vedere efortul și investițiile necesare pentru a le produce, nu este de mirare că subiectul tapiseriei este complex – ceva demn de mai mult decât o simplă privire. Sensul tapiseriilor a fost mult dezbătut. Experții acum (în general) sunt de acord că prezintă o meditație asupra plăcerilor pământești și a vieții de la curte, oferită printr-o alegorie a simțurilor.
Detail of ‘Taste’ c1500, from The lady and the unicorn series. wool and silk, 377 x 466 cm Musée de Cluny – Musée national du Moyen Âge, Paris Photo © RMN-GP / M Urtado
Cinci dintre tapiserii înfățișează fiecare dintre simțuri (Pipăitul, Gustul, Mirosul, Auzul și Văzul). Fiecare prezintă o femeie care face ceva menit să exemplifice simțul în cauză. În „Mirosul” Doamna este prezentată cu o farfurie de garoafe. În „Auzul”, ea cântă la orgă. În „Văzul”, ea ține o oglindă, care reflectă imaginea unui unicorn care se odihnește în poală.
‘Sight’ c1500, from The lady and the unicorn series. wool and silk, 312 x 330 cm Musée de Cluny – Musée national du Moyen Âge, Paris Photo © RMN-GP / M Urtado
Fiecare dintre aceste gesturi este prezentat cu mult farmec și grație, transmise prin linii ușor curbate care nu prezintă tranziții ascuțite. Totuși, totul nu este atât de pașnic pe cât ar părea. Căci există o a șasea tapiserie. Deși este clar că toate șase sunt menite să formeze o unitate, deoarece fiecare afișează același format și cifre de bază, a șasea lucrare rupe tiparul celorlalte cinci.
Aici, Doamna este înfățișată returnând bijuterii (purtate în celelalte tapiserii) într-un casetă. Ea stă în fața unui cort blazonat cu cuvintele Mon Seul Désir („singura mea dorință”). Acțiunea ei nu se conectează cu experiența senzorială sau empirică, ca în cazul celorlalte cinci, ci este condusă de o forță alternativă – cunoașterea, raționamentul moral, sau emoție.
‘Mon Seul Desir’ c1500, from The lady and the unicorn series. wool and silk, 377 x 473 cm. Musée de Cluny – Musée national du Moyen Âge, Paris Photo © RMN-GP / M Urtado
Un al șaselea simț este reprezentat în această al șasea tapiserie, care prezintă un alt mod de a cunoaște lumea. Acest simț pare să aibă nu unul, ci mai multe dimensiuni. Din punct de vedere intelectual, poate fi considerat bun simț sau simț „intern”. Din punct de vedere moral, se poate înțelege că încapsulează accentul pus de filozofia neoplatonică asupra sufletului ca sursă a frumuseții (a se citi „binele”.) În ceea ce privește retorica de la curte, al șaselea simț poate fi gândit ca fiind inima, sursa curții, dragostea și căminul forțelor complexe sau concurente – liberul arbitru, pasiunea carnală, dorința.
Acest al șaselea simț este cel care o face pe Doamnă să-și pună bijuteriile în casetă. Gestul poate fi citit ca un semn al virtuții ei, o expresie a dominației rațiunii ei asupra senzațiilor fizice pe care le experimentează în celelalte tapiserii sau, a voinței ca centru al ființei. În această interpretare, sintagma Mon Seul Désir ar putea fi citită nu ca „singura mea dorință”, ci „din propria mea voință”.
Detail of ‘Mon Seul Desir’ c1500, from The lady and the unicorn series. wool and silk, 377 x 473 cm Musée de Cluny – Musée national du Moyen Âge, Paris Photo © RMN-GP / M Urtado
Această abordare pe mai multe straturi de interpretare a tapiseriei are ecou în alte caracteristici localizate. De exemplu, unicornul, care este reprezentat în toate cele șase tapiserii, întruchipează diferite semnificații care se suprapun. Unicornii erau animale heraldice comune și apar frecvent în literatura de curte. Încă din secolul al II-lea au fost înțelese ca reprezentând castitatea sau puritatea. Cu siguranță, acest sens se leagă de lectura tapiserii Mon Seul Désir oferită mai sus.
Inorogul acționează și ca o emblemă de cântare – adică un joc de cuvinte pe numele patronului. Le Viste poate fi pronunțat mai mult ca „Le Vite” în franceză, adică rapid. Rapid, ca un unicorn.
Detail of ‘Sight’ c1500, from The lady and the unicorn series. wool and silk, 312 x 330 cm Musée de Cluny – Musée national du Moyen Âge, Paris Photo © RMN-GP / M Urtado
Includerea unicornului contribuie, de asemenea, la sentimentul că tapiseriile încurajează în mod intenționat un spectator să evalueze tipurile de cunoștințe sau înțelegere. Reprezentările unicornilor (atât din trecut, cât și din prezent, s-ar putea argumenta) ridică întrebări cu privire la modul în care ajungem să cunoaștem și cum există cunoștințele empirice alături de tradiție, cultură, imaginație și expresie creativă.
Mai mult decât o serie de obiecte cu o semnificație estetică, istorică și economică remarcabilă, tapiseriile Doamna și Unicornul oferă o oportunitate de a confrunta modul în care diferitele forme de înțelegere și experiență se suprapun pentru a forma credințe, a modela perspective și a precipita acțiunea. (sursa: aici)
Revenind la povestea imaginată de Tracy Chevalier, când pictorul Nicholas des Innocents primește comanda de a picta o tapiserie pentru Jean Le Viste, el crede că va crea o scenă de luptă. Dar întâlnire cu soția lui Le Viste, Genevieve îl convinge pe Nicholas să schimbe designul spre povestea licornului. Povestea licornului este una pe care pictorul o folosește des atunci face curte fetelor, dar licornul vine să reprezinte și dorința lui Genevieve de a se retrage din lume. În anii pe care Nicholas i-a dedicat creării tapiseriei, el are ocazia să ia în considerare și să reconsidere dorințele femeilor – spirituale, vocaționale, romantice – realizând dorul central în tapiserii, unindu-le prin sintagma „À mon seul desir”. În urma procesului de creare a unor opere de artă medievale complicate, Doamna și licornul este țesut din vocile și perspectivele personajelor de la Paris la Bruxelles, de la palate la ateliere la mănăstiri și berării. Ca o tapiserie, Doamna și licornul poate fi apreciat ca un întreg sau în piese mici și complicate. Chevalier dovedește o mare atenție la detalii, reînviind arta tapiseriilor pentru cititorii moderni și dând textură vieții medievale. Iar pe mine m-a prins mai mult decât credeam în această urzeală.
Dacă e să vorbesc despre Nicolas, povestea lui prinde atât de bine încât o regăsim prin prezența slujnicei din casa lui Le Viste care rămâne însărcinată cu el. Se repetă povestea cu Alienor de la Chapelle, care rămâne și ea însărcinată iar pentru Claude, fiica celui care a comandat tapiseriile e cât pe ce să se repete tiparul, fiind salvată de Beatrice în ultimul moment.
Iată cum o poveste bună prinde la femei indiferent din ce pătură socială sunt, ele neputându-se sătura de unicorni. Succesul acestei versiuni este salvat de repetitivitate, deoarece autoarea arată cum diferite femei „citesc” povestea diferit.
După ce subiectul tapiseriilor este stabilit, Nicolas le pictează iar agentul lui Le Viste, Leon de Vieux, le
interpretează ca alegorii ale celor cinci simțuri: auz, pipăit, gust, văz, miros. A șasea tapiserie, numită „À mon seul desir”, permite spectatorului să interpreteze seria fie ca o seducție senzuală, fie ca o despărțire de la plăcerile lumești: imaginea unei doamne care stă la ușa unui cort o face fie să preia ori să-și pună deoparte bijuteriile, fie pășind în lume, fie ieșind din ea. Acest colaj de perspective introduce cititorii în interpretările majore ale tapiseriei, amestecând teoria academică cu emoție și istorie personală.
Pe măsură ce romanul urmărește concepția, designul, crearea, livrarea și afișarea tapiseriei, semnificațiile ei se schimbă odată cu imaginea licornului. La fiecare capitol, cititorul întâlnește o voce diferită. Fiecare dintre ei vede ceva diferit.
Nicholas vede mai întâi o slujbă, apoi o modalitate de a-și menține vie obsesia pentru Claude, apoi, cu întârziere, propria sa recunoaștere evolutivă a femeilor ca ființe care există dincolo de propria sa dorință.
Georges, țesătorul de la Bruxelles, vede o slujbă care va spori reputația atelierului său.
Alienor, care este oarbă, vede cu celelalte simțuri ale ei și învață să-și aplece artistul spre propriile ei scopuri. Ca recompensă, Nicholas o imortalizează drept fecioara din tapiseria Văzul, care are un mâner (literal) pe licorn.
Povestea creării acestei tapiserii aduce la lumină chestiuni legate de sexualitate, destul de explicite. Dacă Marie-Celeste cade în plasa tânărului pictor obsedat, Claude trece prin transformări care o frământă atât de tare încât dezvoltă o obsesie pentru el.
Am zâmbit. Nu era deloc genul de bărbat pe care l-ar fi avut în vedere părinții mei pentru mine. Eram bucuroasă.
– Ei, ai de gând să mă săruți?
Până să-mi dau seama, mă răsturnase pe spate și stătea deasupra mea. Apoi limba lui era în gura mea și mâinile lui îmi strângeau sânii. Lucru ciudat, visasem la această clipă de când îl cunoscusem, însă acum, că peste mine se afla un trup, un mădular îmi freca tare pântecele și o limbă umedă îmi umbla în ureche, eram surprinsă de cât de diferit era totul față de ce visasem.
O parte din mine simțea plăcerea. Voiam ca mădularul acela să mă apese și mai tare, și nu prin atâtea straturi de îmbrăcăminte. Mâinile mele voiau să atingă fiecare bucățică din el, să-i strâng fundul lui de cireașă îngemănată și să-i măsoare spatele larg. Gura mea s-a întâlnit cu a lui de parcă ar fi mușcat dintr-o smochină.
Însă era un șoc să-i simt limba umedă înfigându-se în gura mea, să mă apese o asemenea greutate pe trup, alungându-mi aerul din plămâni, să-i simt mâinile atingându-mi locuri pe care nu le mai atinsese nici un bărbat. Și nu mă așteptasem să gândesc atâta când eram cu un bărbat. (pagina 57)
Claude nu este prezentată ca fiind o victimă aparținând clasei superioare pentru că face promisiuni că va ajuta oamenii în nevoie, dar uită să le respecte mai mult așteptând ca oamenii pe care ea nu a reușit să-i ajute să o facă la rândul lor. Plăcerea de moment aduce adesea cu ea o cenzură socială de durată pentru că atracția nu este același lucru cu dragostea.
Nu vreau să închei aceste rânduri fără a pomeni despre incursiunea pe care am avut-o în lumea florilor, grădina îngrijită de Alienor trimițându-mă într-o lume plină de culoare, arome delicate și atingeri catifelate. Coada cocoșului, brebenocul, violetele, căldărușa, margaretele, garoafele, nu-mă-uita, lăcrămioarele, busuiocul toate au contribuit la o stare de bine. Spor la ce mai citiți!
