„Mănânci ca un porc!”.
sau
„Te uiți ca vaca la poarta nouă!”
Nu mai știu de câte ori am auzit aceste expresii și multe altele care m-au făcut să mă întreb: Ce ne face atât de diferiți de animale?
Zoomenirea este o carte scrisă de Desmond Morris și a ajuns la mine după ce am avut o conversație cu Diana, prietena mea din Nordul țării, care printre altele îmi povestea despre piesa de teatru în care a jucat fiica sa numele ei fiind, ați ghicit!, Zoomenirea. Și așa, în primul colet pe care curierul l-a adus acasă a venit și această carte, curioasă să aflu subiectul.
Desmond Morris compară animalele de la grădina zoologică cu felul în care ne comportăm noi, oamenii, în societate. Cum arătăm că suntem dominanți, cum ne trăim sexualitatea, cum ne organizăm semenii. Toate aceste activități sunt legate de modul în care animalele acționează în acele cuști. De ce autorul compară animalele de la grădina zoologică cu bărbații din viața modernă? Deoarece specia noastră este organizată într-o societate, suntem prinși în propria noastră strălucire. Această carte ne ajută să înțelegem rădăcinile comportamentului nostru zilnic. Te ajută să înțelegi că ești natural, ești biologic și că ești un animal. E drept că multe s-au schimbat între timp (tehnologia cu saltul ei fantastic schimbând modul în care noi acționăm) asta pentru că acest studiu a apărut în anul 1969 însă, la bază, lucrurile au rămas la fel.
Triburi și super-triburi este numele primului capitol al cărții. La fel ca animalele, noi oamenii trebuie să organizăm triburile în care trăim. Evoluția a făcut totul mai dificil, în doar câteva sute de ani, oamenii au uitat micile triburi în care trăiau, așa că acum coexistăm în super-triburi (orașe mai mari în care nu mai cunoaștem pe toată lumea). Morris explică că, la fel ca animalele, trebuie să stabilim parametri pentru a trăi în pace. Legea, limba, religia sunt instrumente pe care atât oamenii, cât și animalele le folosesc pentru a construi o comunitate stabilă din punct de vedere social.
„În orice grup organizat de mamifere, oricât de cooperant, există întotdeauna o luptă pentru dominația socială.” Morris vorbește și despre statut și super-statut. El dezvăluie că nevoia de a urca pe scara socială este, de asemenea, un comportament animal. Noi, ca oameni, încercăm mereu să arătăm cât de dominanți suntem, cât de puternici și cât de superiori suntem printre ceilalți. Pentru a explica această afirmație, Morris prezintă „cele zece porunci ale dominației” în care compară atitudinile și acțiunile pe care le facem ca oameni cu babuinii de la grădina zoologică.
1. Trebuie să-ți etalezi clas însemnele, posturile și gesturile dominației.
2. În momente de competiție activă, trebuie să-ți ameninți subordonații cu agresivitate.
3. În momentele de provocare fizică, tu (sau delegații tăi) trebuie să fii capabil să-i supui cu forța pe subordonați.
4. Dacă într-o dispută este nevoie mai mult de minte decât de mușchi, trebuie să dai dovadă de mai multă inteligență decât subordonații tăi.
5. Trebuie să suprimi certurile care se iscă între subordonații tăi.
6. Trebuie să-ți recompensezi subordonații imediați, permițându-le să se bucure de beneficiile rangurilor lor înalte.
7. Trebuie să-i protejezi pe membrii mai slabi ai grupului de persecuții nejustificate.
8. Trebuie să iei decizi cu privire la activitatea socială a grupului tău.
9. Din când în când, trebuie să-i liniștești pe subordonații de la baza ierarhiei.
10. Trebuie să iei inițiativă pentru respingerea amenințărilor sau a atacurilor ce vin din afara grupului.
Cartea continuă cu un capitol numit „Sex și super sex”. În acest capitol, Morris expune importanța rolului pe care sexul îl are în natura noastră evolutivă și biologică. La fel ca animalele, sexul este foarte important pentru noi. Relațiile sexuale nu se referă doar la procreare în ambele cazuri. Sexul a fost întotdeauna un tabu, dar numai pentru oameni. În toate celelalte specii, sexualitatea este o sarcină zilnică normală care este la fel ca mâncatul sau mersul pe jos făcând parte dintr-o nevoie biologică.
Și aici, autorul împarte sexul în zece categorii după cum urmează:
1. Sexul pentru Procreare
2. Sexul pentru Formarea Perechii
3. Sexul pentru Menținerea Perechii
4. Sexul Fiziologic
5. Sexul Explorator
6. Sexul de Plăcere
7. Sexul Ocupațional
8. Sexul Calmant
9. Sexul Comercial
10. Sexul de Statut (foarte interesantă argumentarea)
Următorul capitol pe care îl prezintă este: Noi și Ei. Autorul explică cum din momentul în care ne-am instalat în locuințe permanente, totul s-a schimbat. După ce am uitat de triburi, am devenit strict teritoriali. Apoi, a venit specializarea muncii, activitățile militare, negocierile și comerțul. Avem tendința de a ne organiza în caste, în niveluri, în role. Maimuțele și Babuinii fac același lucru. Ei socializează eu. Au, de asemenea, organizare, reguli, legi și coduri. Demonstrând din nou, nu suntem atât de diferiți de ei.
Ce face oare ca un individ uman să fie considerat unul dintre „ei”, eliminat ca un șobolan, mai degrabă decât unul dintre „noi”, apărut ca un frate drag? Ce-l pune pe el într-un alt grup și ne menține pe noi în grupul nostru? Cum îi recunoaștem pe „ei”? Bineînțeles, cel mai ușor este atunci când ei aparțin unui supertrib complet separat, cu obiceiuri ciudate, un aspect bizar și o limbă străină. Tot ce e legat de ei este așa de diferit de „noi”, încât nu-i greu să ajungem la o simplificare grosolană și să considerăm că ei sunt cu toții niște ticăloși răufăcători. Forțele coezive au ajutat ca grupul lor să devină o societate clar definită și eficient organizată servesc de asemenea pentru a-i deosebi de noi pentru a ne inspira teamă, pentru că nu ne sunt familiari. Ca și balaurul lui Shakespeare, sunt „mai adesea temuți decât văzuți”. (pagina 150)
Morris a scris o carte plină de exemple care par amuzante, dar sunt de fapt prea aproape de ce se petrece în zilele noastre. De exemplu, în capitolul doi, Morris dezvăluie cum, atunci când babuinii vor să-și arate dominația, trebuie să arate părul frumos îngrijit și luxuriant. Citiți pasajul de mai jos.
Acum închideți ochii și spuneți care este primul chip care se suprapune peste cel al babuinului. Nu v-a fost ușor să vă imaginați asta? Cu siguranță, fiecare dintre noi a trăit asemenea experiențe, dacă nu sunt chiar cei/cele în cauză. Când citești, poți să-ți imaginezi situații comune în care tu sau oamenii din jurul tău vă comportați ca niște animale de la grădina zoologică. Să mai amintesc că poate fi mai rău?
În toată cartea, autorul insistă în ideea că suntem ființe sociale. Nu putem supraviețui fără oamenii din jurul nostru. El explică că la fel ca oamenii, babuinii care sunt izolați înnebunesc. Încep să se masturbeze obsesiv, se rănesc sau pur și simplu mor. Suntem cea mai socială specie dintre toate, suntem emfatici, altruişti. Dar, deși suntem ființe foarte sociale, mințim, rănim, înșelăm. De ce se produce asta? Morris pare fascinat de ideea că, deși suntem cei mai „evoluați” speciali dintre toți, suntem la fel ca orice mamifer, cu o mulțime de comportamente iraționale.
Autorul prezintă o mulțime de idei subiective despre umanitate, în unele capitole expunându-și gândurile și opiniile despre modul în care funcționează diferitele societăți. El pare să nu fie de acord cu o mulțime de manifestări religioase, precum interzicerea contraceptivelor ori atașamentul riguros față de biblie. Prin intermediul cărții, Morris își susține ideile cu fapte științifice și biologice. Veți citi și pasaje în care el își arată intoleranța față de credințele religioase care contravin teoriilor sale.
Cartea, captivează. Este o lectură diferită, cu multe exemple analizate iar autorul oferă o mulțime de argumente biologice care îmbogățesc cartea. Este grozav pentru cei care studiază antropologia sau psihologia. Dar cartea este mai concentrată pe subiecte umaniste decât pe biologie.
Când oamenii vorbesc despre hoți, criminali în serie sau psihopați, îi descriu spunând că se comportă „la fel ca animalele”. Probabil, ar fi mai corect să spunem că criminalii se comportă ca bărbații. Ne credem animale superioare, cu meserii, cu morală, cu legi.
Dar suntem cu adevărat diferiți pentru ei?
Suntem chiar atât de emfatici?
Suntem cu adevărat altruiști?
Morris ne ajută să înțelegem că, la fel ca animalele de la grădina zoologică, suntem prinși în capcană. Suntem sclavii culturii, societății și valorilor noastre. La fel ca ei, avem întotdeauna tendința să ne comportăm în meme-uri repetitive. De ce? Pentru că, la fel ca ei, suntem doar animale.
În procesul de căutare întru satisfacerea curiozității am aflat, cu bucurie, că celebrul zoolog Desmond Morris, este și ultimul artist supraviețuitor al mișcării suprarealiste. În timp ce studia cursurile de zoologie la Universitatea din Birmingham, Morris a început să facă desene ale organismelor biologice pe care le-a văzut la microscop. Acest lucru l-a inspirat indirect pe Morris să creeze, în cuvintele lui David Attenborough, o „menajerie de creaturi care erau toate ale lui”. În ciuda cunoștințelor lui Morris despre biologie, aceste creaturi bizare sunt pur inventate și iraționale. Artistul explică că „evoluează pe pânză și aparțin dimensiunii proprii”. Într-adevăr, el dorește să sublinieze că desenele sunt o șansă de a-și lăsa „imaginația să scape”. Cu toate acestea, această spontaneitate creativă dezmintă execuția lor meticuloasă. În timpul studiilor sale la Birmingham, Morris s-a împrietenit cu artiști similari și a devenit asociat cu ceea ce s-a dovedit a fi ultimul grup de suprarealiști din Marea Britanie. Conduși de Conroy Maddox, membrii au fost Emmy Bridgwater, William Gear și John Melville. După prima sa expoziție personală din 1948, Morris a câștigat sprijinul ELT Mesens, iar în 1950, a împărtășit o expoziție comună la Londra cu Miró, care mai târziu îl va vizita la Londra.
În ciuda acestei promisiuni timpurii, suprarealismul fiind la modă s-a străduit să-și vândă o mare parte din munca sa. Morris a decis în schimb să se concentreze pe zoologie – deși nu s-a oprit niciodată din pictură. A început un doctorat în comportamentul animal la Universitatea din Oxford, absolvind în 1954, și tocmai în acest domeniu a devenit cel mai cunoscut. Până la sfârșitul deceniului, găzduise sute de episoade din Zoo Time, un program săptămânal pentru Granada TV, precum și Life in the Animal World, pentru BBC. În 1957, cu sprijinul lui Herbert Read și Roland Penrose, Morris a organizat o expoziție de picturi făcute de cimpanzei, pusă în scenă la ICA (al cărei regizor va fi ulterior). Această expoziție emblematică a unit pentru prima dată zoologia și arta plastică și a provocat o senzație în mass-media internațională. Principalul colecționar american de artă suprarealistă, William Copley, a zburat din New York pentru a vedea expoziția, în timp ce unele dintre exponate au ajuns în colecțiile private ale lui Picasso și Miró. Ulterior, Morris a scris The Biology of Art, un studiu de pionierat al comportamentului cimpanzeilor în realizarea de imagini și a relației sale cu arta umană. În 1967, Morris a publicat The Naked Ape, un text fundamental despre comportamentul uman. A fost un succes imediat și se află printre primele 100 de cărți cele mai vândute din toate timpurile. S-a vândut în peste 12 milioane de exemplare și nu a fost niciodată epuizat.
Deși a atins faima mondială ca autor, operele de artă ale lui Morris au fost trecute cu vederea în această perioadă. Morris însuși a spus că abia la sfârșitul anilor 1980 „viața lui dublă” ca artist a devenit treptat mai cunoscută. În acest deceniu, opera sa a fost selectată pentru mai multe expoziții muzeale de suprarealism, în special pentru „Contrariwise” de la British Council, care a făcut un turneu în Anglia și Țara Galilor, iar mai târziu a câștigat expunere internațională când a fost inclus în „Marcel Duchamp și alți iconoclaști” de Arturo Schwarz, la Galeria Națională de Arta modernă la Roma. Schwarz a deținut mai multe lucrări ale lui Morris, iar colecția sa importantă de artă Dada și suprarealistă a fost expusă la Muzeul Israelului, în 2000. În 1987, Morris a fost preluat de Galeria Mayor din Londra, care din anii 1920 s-a specializat în promovarea artei suprarealiste. În următorul deceniu, picturile sale s-au vândut bine și, treptat, au început să intre în colecțiile publice. Muzeul Swindon a achiziționat Girl Selling Flowers, pictat când era încă adolescent realizat atunci când era prieten cu actrița Diana Dors;
Southampton City Art Gallery a cumpărat The Hermit Discovered;
iar The Jumping Three a intrat în colecția Muzeelor din Birmingham.
În 2000, The Arena a fost achiziționată de Tate. Pictată în 1976, această scenă vastă, ciudată, în care biomorfii execută un ritual inspirat de comportamentul sexual al oamenilor, a fost descrisă de Ruth Millington drept o „capodopera suprarealistă”.
Mai recent, National Galleries of Scotland a achiziționat War Woman, un exemplu rar al incursiunii lui Morris în pictura cu obiecte.
Interesul pentru cariera artistică a lui Morris rămâne puternic, ajutat parțial de faptul că acum este ultimul suprarealist care a supraviețuit. În 2017, picturile sale au făcut obiectul unui documentar BBC Four, The Secret Surrealist. Prima expoziție a lui Morris la Redfern Gallery, în 2018, a coincis cu lansarea noii sale cărți, apreciată de critici, The Lives of the Surrealists, cu amintiri pline de viață ale prietenilor și colegilor săi suprarealişti.
Expoziția s-a preocupat în primul rând de prezentarea lucrărilor sale pe hârtie, dintre care multe au fost finalizate în ultimii cinci ani. David Attenborough și Will Self au contribuit cu eseuri la catalog și au fost vândute peste 100 de desene și picturi, care acoperă șapte decenii. Printre acestea se numără Guitar Figure, din 2013, cumpărată de Colecția Reiff,
în timp ce mai multe desene, precum și The Dove, pictată în 1948, au fost achiziționate de Ashmolean Museum, Oxford – primul muzeu care a organizat o expoziție a lucrării lui Morris, înapoi în 1952.
Revenind la Morris zoologul și autorul cărții, este exclus să nu facem diferența între ce s-a petrecut atunci când a scris-o și cum stă acum situația. În 1968, populația mondială era de 3 miliarde de oameni pentru ca acum ea să ajungă la 8 miliarde, ceea ce arată că ea aproape s-a triplat într-un timp relativ scurt. Schimbarea extraordinară a avut loc odată cu revoluția industrială: dacă până în jurul anului 1800 a fost nevoie de toată istoria omenirii pentru ca populația mondială să ajungă la un miliard, al doilea miliard a fost atins în numai 130 de ani (1930), al treilea miliard în 30 de ani (1960), al patrulea miliard în 15 ani (1974), iar al cincilea miliard în numai 13 ani (1987), conform worldometers.
Ar mai fi multe de spus însă vă las plăcerea de a descoperi ce se află între copertele acestei cărți pentru ca mai apoi să faceți o comparație între ce a fost și ce avem acum toate petrecute la o zvârlitură de băț pe scara istoriei. Spor!
