Caut.
Și caut.
Și caut indiferent de vreme.
Pentru că acum pot să ies, fac asta indiferent de vreme, acest lucru fiind de-a dreptul nemaipomenit pentru starea mea.
Am fost inspirată să iau pe mine o geacă perfectă pentru vremea asta, apa netrecând prin ea, dublura ei fiind o blăniță călduroasă și prietenoasă oferind trupului temperatura necesară confortului. Măcar trupul să beneficieze de asta.
Am mers mult, ca în vremurile bune, aplicația de pe telefon arătând acum zece kilometri fără câțiva metri și uite așa mi-a fugit gândul la Colchester și la vizitele din Marea Britanie pentru că acolo era o stare pe care o repetam zilnic. Când ploaia s-a întețit m-am adăpostit la căsuța în care este biroul și cred accesoriile din Parcul Aventura, închis acum, oricum în parc fiind singura persoană. Ador singurătatea pe care mi-o oferă acest loc, starea aceasta putând-o experimenta în diferite zile, la ore și în anotimpuri diferite fiind un loc în care nu știu de ce nu vin mai mulți cetățeni ai orașului. Pot citi cu voce tare fără să se uite nimeni la mine chirâș și fără să am parte de tot soiul de remarci nelalocul lor, așa cum am auzit de câteva ori. Dar și mai important, pot purta dialoguri cu necuvântătoarele pe care le întâlnesc, varietatea lor fiind benefică. Nu doar păsări sunt aici – gâște, lebede, rațe, ciori, grauri și altele pe care nu se pot numi – ci și câini ori pisici, tot soiul de gâze și gândaci ca să nu pomenesc de flori ori ciuperci.
Cam așa a fost astăzi în ceea ce privește escapada mea în natură. Evident că am lucrat, bucuroasă să dau formă și culoare unor machete ce trebuie trimise până la finalul săptămânii acum pregătindu-mă să plec la culcare nu înainte de a citi din cartea în care m-am cufundat de ieri, Doamna Dalloway de Virginia Woolf.
