Ianuarie ăsta, mai bine spus a douăzeci și noua zi a anului pandemic 2022, a fost una pe care dacă nu aș fi vrut s-o arunc la coș, aș fi păstrat-o pentru mai târziu ca un model de „așa nu-ți mai dori!”
O zi pe care mi-o imaginam diferit însă ea a venit ca să-mi confirme că lucrurile/faptele nu stau cum vreau eu ci cum doresc ele.
O zi pe care am parcurs-o cu greu și pe care nu doresc a o mai retrăi cu alt număr. Nici un alt număr!
Viața asta e atât de frumoasă, dar imprevizibilă încât nu știi cum să te raportezi la ea, uneori luându-te prin surprindere și făcându-te KO.
Însă cum nu poți interveni, doar lua aminte și accepta, mergi mai departe pentru că altă alternativă nu este.
Argumentele pe care le-am avut nu au reverberat, nu au fost înțelese, s-au lovit ca de un zid așa că trebuie să accept și să continui drumul. Asta pentru că nu am avut niciodată altceva în plan oricât de complicat ar părea.
Am îmbrățișat următoarea carte de la Clubul de lectură și am continuat drumul în speranța că s-o găsi ceva mai suportabil.
