Ieri, căutând ceva printre niște hârtii, am găsit asta.
Mi-am amintit de păpușa minunată, cea din imagine, pe care am avut-o mult timp și pe care mult am iubit-o. Bunica i-a făcut tot soiul de rochițe iar eu i-am ros degetele, de dragă ce mi-a fost.
Eram fericită atunci și nu aveam nici o grijă. Fericită sunt și acum chiar dacă am multe griji. Copii mici, griji mici, copii mari, griji mari!
Astăzi a fost așa. Am terminat cartea, voi scrie despre cum s-a așezat în mintea mea în zilele viitoare. Am zăbovit cu […]
Pregătesc un atelier pentru mâine. De câteva zile în mintea mea s-au țesut tot soiul de scenarii în încercarea de a găsi […]
Mare frământare la început de toamnă la fel cum e în fiecare an. Pregătirea sălilor care vor primi copiii este ceva ce […]
Meșteresc litere și forme simple. Nutresc speranța să alcătuiesc cu ele mai întâi cuvinte, la fel de simple, dar esențiale pentru drumul […]
