machetedidactice.com

O stare de anxietate imposibil de gestionat uneori

Plutește deasupra mea o stare de anxietate pe care reușesc cu greu s-o gestionez. E de prea mult timp, de când cu nebunia asta de molimă și cu depărtarea de cei dragi. Am reușit să ajung unde-mi doream și cât am stat acolo anxietatea a plutit deasupra mea așa cum plutește norul încărcat de ploaie deasupra lui Eeyore, prietenul lui Cristopher Robin. Când îmi aduc aminte de ei un zâmbet răsare pentru că mă leagă amintiri atât de plăcute.

Nu știu cum gestionați voi, dar eu am momente când sunt copleșită de toate informațiile care vin de pe acest front pandemic.

La Luca sunt, deja, două clase în carantină, fac orele online. În oraș numărul copiilor infectați cu covid a sporit peste noapte fiind 154, dacă informațiile pe care le am sunt adevărate. Știu o doamnă învățătoare care a avut covid pe la începutul anului, apoi s-a vaccinat pentru ca acum să fie afectată din nou, plămânii ei având o capacitate de 60%, ea suportând un tratament cu două antibiotice foarte puternice și cine știe ce altă medicație. Îmi doresc tare mult să fie ok și să se întoarcă la copii.

Oamenii nu cred și nu respectă nici măsuri minime de prevenție. Astăzi, într-un magazin a intrat o cucoană cu un copil mic, după ce a parcat un Audi la poarta băcăniei, și la rugămintea unui domn de a-și pune masca a strigat:

– Botnițarule, din cauza ta suntem toți obligați să purtăm botnițele astea!

Domnul a fost inspirat și nu a avut aceeași manifestare, asta pentru că cel mic avea niște ochi cât cepele totul terminându-se cu achiziționarea unei măști de către cea nemulțumită.
Au început să reapară polițiștii prin magazine și să amendeze pe cei care nu au măști ori le poartă necorespunzător. Tensiunea e mare și protestele multe iar eu nu pricep, în ruptul capului, de ce.
Tu, care nu ai nici o pregătire de specialitate vii să elucubrezi, o ceată de gură cască, la fel de proști ca cel zgomotos, întărind aberațiile cu și mai mult patos. Evit să intru în polemici pentru că am atenționat, respectuos, de câteva ori persoane care nu purtau masca și am avut parte de cuvinte greu de reprodus.
Rata vaccinării aici este la cel mai scăzut nivel din țară în condițiile în care masa de oameni care lucrează în străinătate și se tot perindă este foarte mare. S-a văzut anul trecut cum au stat lucrurile, dar nu am reușit să învățăm nimic.
Cunosc asistente care nu se vaccinează de teama de a nu muri, așa cum cunosc cadre medicale cărora le-au murit rude de gradul I chiar, de covid, și tot nu cred. Cunosc asistente care au trecut prin covid și tot sunt sceptice să recunoască existența bolii. Nu mai vorbesc de existența unei doamne doctor pneumolog care nu recunoaște această boală și beneficiile vaccinului sfătuindu-și toți pacienții să nu se vaccineze.
În grădinițe nu se poartă măști, doamnele considerând că nu sunt necesare. În farmacii, la fel, toate asistentele farmaciste le consideră inutile și enervante. E ceva de noaptea minții când vezi atâta serenitate în condițiile în care sirena salvării îți sparge timpanele cu o frecvență îngrijorătoare.
La școală, luni, o fetiță de clasa a V-a a fost adusă de părinți chiar dacă nu se simțea bine și avea febră. Ieri a fost confirmată cu covid iar astăzi toți colegii ei sunt în izolare. Ce fel de părinte ești tu? Cum poți acționa așa mai ales că ai văzut cum se prezintă starea de sănătate a copilului. Când ești asimptomatic mai ai o scuză, însă în acest caz, nici una!
Noroc cu zilele astea de toamnă atât de frumoase, chiar dacă peste noapte tună și plouă destul de consistent. Au apărut culorile specifice și aromele aferente, asta dacă nu se simte pregnant mirosul pestilențial al îngrășământului aruncat peste starturile de flori din urbe.

Lasă un răspuns