Eu nu merg acum la grădiniță așa cum făceam odinioară și învățam jucându-mă cu copiii și pe această temă, dar îmi place să meșteresc dinozauri, ceea ce am și făcut.
Nenumărate povești se pot țese în jurul lor asta dacă nu se optează pentru una deja scrisă. Copiilor le plac poveștile inventate, poate chiar de ei, nu o dată experimentând acest lucru.
Iată! dinozaurii pe care i-am confecționat și cu care m-am jucat. Povestea mea a fost una în care am îmbinat noul cu vechiul, viața cu nemurirea și măreția cu dispariția. Încercați, nu aveți ce pierde! Chiar dacă sunteți adulți, copilul din voi nu dispare niciodată, ori așa ar trebui. Iar el are nevoie de povești pentru a putea merge mai departe în vremuri tulburi cum sunt și cele pe care le parcurgem acum.
