La ultimul zbor pe care l-am parcurs către Anglia, Luca a observat în dreapta lui un domn foarte crispat, neliniștit, alb la față. La un moment a intrat în vorbă cu el, așa aflând că sursa neliniștii lui este frica de înălțime, implicit frica de zbor.
I-a explicat copilului că în ciuda faptului că a zburat de nenumărate ori, nu-și poate înfrânge această teamă iar replica băiatului a fost:
Nu vă temeți domnu, pentru că acum zburăm în stratosferă, adică la peste 10.000 m altitudine, adică mai sus decât înălțimea Everestului. Știți, a fost și un om care a sărit din stratosferă, nu a pățit nimic și a depășit și viteza sunetului. Aici se află baloanele meteorologice, iar mai sus, veți întâlni sateliții și stațiile orbitale.
Și pe urmă, dacă vom cădea, stați fără grijă, tata are un GPS și vine după noi! Nu ne vom rătăci!
Saltul lui Felix din stratosferă – video
Așadar, în ciuda unui zbor cu ceva zgâlțâituri, Luca nu s-a temut. Nici eu nu mă tem, pentru că știu că nu are de ce. Dacă e să ți se întâmple ceva, are loc oricum: pe pământ, pe apă sau în aer. Nu știu dacă poți fenta destinul, sau poate poți, dar senzația zborului este unică!
Așadar, până ne vor crește aripi, vom continua să zburăm ajutați. Și nu ne vom opri! 
