Am pregătit materialele pentru mâine dimineață cu o bucurie liniștită. Am anunțat părinții încă de astăzi, printr-un afiș virtual, despre ceea ce urmează să construim împreună. Știu că perioada aceasta îi poartă pe mulți în căutarea ouălor colorate și a activităților legate de sărbătorile care se apropie, dar am simțit să las toate acestea pentru mai târziu. Poate pentru săptămâna viitoare. Poate pentru o altă întâlnire. Sau poate pentru atunci când va fi momentul potrivit.
Mâine, sâmbătă, vă așteptăm cu mare drag la Rainbow Land să pășim împreună într-o lume specială – o lume în care cavalerii știu să aibă grijă, să fie curajoși și atenți, iar domnițele aduc grație și lumină în fiecare poveste.
Vom da viață acestei lumi printr-o poveste captivantă, jocuri distractive și activități tematice care îi vor purta pe copii într-o aventură plină de sens și imaginație. Și, bineînțeles, nu vor lipsi micile surprize pregătite cu drag pentru toți participanții – așa cum v-am obișnuit de fiecare dată.
Ne vedem mâine, 4 aprilie, ora 10:00.
Dacă doriți să vă alăturați, dați-ne de veste din această seară – ne ajută să pregătim totul așa cum se cuvine (și să nu ajungem în grabă la cetate după provizii, pe ploaie 😊).
Vă așteptăm cu bucurie!
Pentru că acum mi-am dorit altceva.
Mi-am dorit să mă întorc, împreună cu copiii, într-o lume pe care o îndrăgesc sincer: Evul Mediu. O lume plină de povești, de simboluri și de sensuri, în care cavalerii nu erau doar luptători, ci și oameni ai onoarei, ai măsurii, ai grijii. O lume în care castelele nu erau doar construcții impresionante, ci răspunsuri la nevoia profundă de siguranță.
Omul a fost dintotdeauna în pericol – cândva de animale sălbatice, alteori de războaie sau de jefuitori fără milă. Și, ca să supraviețuiască, a învățat să construiască, să se apere, să trăiască organizat. Așa au apărut fortificațiile, iar mai târziu castelele – ridicate cu trudă, uneori în ani mulți, pe coline înalte sau înconjurate de șanțuri adânci de apărare. Sute de oameni munceau la ele, adesea doar pentru hrană, dar cu un scop comun: siguranța.
M-am întors la aceste gânduri răsfoind o carte dragă mie, Caută în castelul medieval, pe care o avem de ani buni în biblioteca copiilor mei. Este una dintre acele cărți care nu doar informează, ci și aprind scântei – iar eu încerc, de fiecare dată, să duc mai departe această scânteie.
Mâine, vom face exact asta.
Vom construi blazoane, vom imagina castele, ne vom scrie numele cu litere gotice pe un banner care, pentru câteva ore, va deveni puntea noastră spre trecut. Vom transforma joaca în poveste și povestea în experiență.
Mi-ar fi plăcut să avem și o masă bogată, ca în vremurile de atunci, dar de data aceasta nu se poate. Și, poate, nici nu este nevoie. Pentru că, uneori, tot ce trebuie este o idee bună, câteva mâini curioase și dorința sinceră de a fi împreună.
Așadar, mâine nu va fi doar un atelier.
Va fi un mic salt în timp. Un drum spre castel. Un loc în care copilăria și istoria se întâlnesc, firesc și frumos.
