Pentru mine, Ziua Copilului nu e o sărbătoare trecătoare, bifată în calendar cu fast și urări. Este o zi care se repetă în fiecare clipă în care intru în spațiul magic al atelierelor educative pe care le desfășor alături de copii. E un cotidian viu, plin de energie, curiozitate și căutări, în care copilăria nu e doar temă de lucru, ci mod de viață.
Lucrez cu copiii cu o bucurie constantă, care nu ține cont de zi sau anotimp. Atelier după atelier, pășim împreună în lumi diverse: unele construite din povești citite cu voce tare, altele desenate cu creioane, descoperite în experimente științifice sau în joaca matematică a raționamentelor. Îmi dedic energia cu perseverență acestor activități nu doar pentru că iubesc copiii – ci pentru că știu, cu toată convingerea, că aici, în această investiție zilnică de răbdare, timp și afecțiune, se clădește o societate mai bună.
Cititul cu voce tare este unul dintre pilonii abordării mele. Nu este doar un exercițiu de dicție sau de imaginație, ci un ritual prin care apropii copilul de limbaj, de emoție, de gândire critică. În aceste momente, cuvintele devin punți: între mine și copil, între el și el însuși, între copilul de azi și adultul de mâine. Prin lectură, învățăm să ascultăm, să empatizăm, să ne punem întrebări.
Atelierele pe care le concep îmbină limbajul cu logica, știința cu emoția, jocul cu reflecția. Nu pentru că urmez un tipar, ci pentru că văd copilul în complexitatea lui – și știu că doar astfel îl pot susține să crească armonios. Fiecare activitate e o șansă de a sădi în el încrederea că poate, că merită, că are un loc al lui în lume.
Dincolo de metode și planuri de lucru, ceea ce mă motivează zi de zi este credința că viitorul nostru, al tuturor, depinde de acești copii. Ajunși la senectute, nu vom trăi din amintiri, ci în lumea pe care ei o vor construi. Dacă îi privim azi cu superficialitate, vom regreta mâine lipsa de implicare. Dacă însă îi vedem ca pe cea mai prețioasă resursă umană, merită să le oferim nu doar timp, ci toată priceperea, răbdarea și dragostea noastră.
De la înălțimea anilor pe care îi am, copilăria nu-mi pare un teritoriu pierdut, ci un reper. Copiii alături de care lucrez sunt o oglindă sinceră a ceea ce suntem și o promisiune a ceea ce putem deveni. Ei nu doar că ne luminează prezentul, ci ne țin vii – cu sufletul, cu mintea, cu idealurile noastre cele mai curate.
De aceea, pentru mine, Ziua Copilului e azi. Și mâine. Și în fiecare zi în care un copil zâmbește cu încredere pentru că s-a simțit înțeles, sprijinit, valoros. Iar eu, ca adult care a ales să nu uite cât de prețioasă este copilăria, nu pot cere un dar mai frumos.
Dacă e sâmbătă, e Rainbow Land, locul unde petreci timp de calitate! Vremea de afară a fost total diferită de cea din ultimele săptămâni pentru că un soare generos pe un cer albastru pur a făcut posibil acest lucru. Se scutură natura de atâta ploaie, pământul își eliberează rețelele subterane pentru că erau complet inundate. Urmează, sper, niște zile mult mai călduroase, însorite asta ca să se coacă cireșele de pe ramuri, căpșunile și frăguții din iarbă. Abia aștept!
Lectura pe care am ales-o astăzi s-a dovedit a fi foarte inspirată și când spun asta mă refer la faptul că, pentru că unul dintre copiii prezenți la atelier s-a potrivit mănușă deoarece era venit în vacanță din Marea Britanie, acolo locuind. Ea a citit în engleză iar eu am tradus copiilor în română.
Just Because de Matthew McConaughey este o carte ilustrată pentru copii, scrisă în versuri, care explorează ideea că lucrurile nu sunt întotdeauna alb sau negru. Fiecare pagină conține o propoziție care începe cu „Doar pentru că…” și continuă cu o reflecție care contrazice o presupunere sau un stereotip. De exemplu:
* Doar pentru că ești înfricoșat, nu înseamnă că nu ești curajos.
* Doar pentru că ai greșit, nu înseamnă că ești un ratat.
Mesajul cărții este despre complexitatea emoțiilor, echilibrul între bine și rău, și acceptarea de sine și a altora. Este o lecție de empatie, gândire critică și încredere în sine. Oh, și ce dialoguri interesante s-au iscat, fiecare dintre ei având ceva de completat, evident, mărturisirea fiecăruia fiind cea mai importantă. Este fascinantă desfășurarea aceasta pe care mulți dintre adulți nu o cuprind din lipsă de timp, spun ei. Dar eu știu că nu e despre lipsa de timp ci despre alt fel de lipsă.
După atâtea discuții am avut momentul aniversar, ca un relache după atâta patimă. În definitiv, sărbătoream Ziua Copilului și cum altfel fără tort?! Unul mai soft, fără multe grăsimi și lipsit de ciocolată. Doar fructe de pădure. Un deliciu!
După ce ne-am îndulcit am trecut la etapa următoare aceea a completării unei fișe pe care am meșterit-o pentru această întâlnire. Evident, era despre povestea pe care tocmai o aflasem iar ea era destinată copiilor mai mari pentru că cei mici au avut altceva de făcut, ei neputând scrie.
Cei mai mici au avut altele de completat, destul de interesante, care le-au suscitat un interes. Real!
Însă activitatea spectaculoasă a întâlnirii a fost aceea a decorării unei rame, fiecare dând frâu liber imaginației. Și ce a ieșit nu e de neglijat!
Cât despre mine, azi, așa!
