Făcusem toate planurile să merg la votare însă acum că a ajuns și aici minunata veste în care am aflat decizia CCR planurile s-au schimbat.
Nu la fel spun despre excursia programată la Marea Moartă de unde de altfel și scriu acum. Vremea este exact așa cum îmi place mie, astăzi ajungând la 30°C ori în atare condiții chiar nu mai am nimic de comentat negativ. Nu aș fi avut în orice circumstanțe pentru că începând de la drum până la locul în care suntem cazați totul este la superlativ.
Am plecat puțin după prânz, pentru că atunci termină Gabi programul, având în bagaje multe lucruri. De la cele necesare unei zile de plajă la cele necesare pentru un grătar ori se știe că lista e destul de lungă.
Marea Moartă, în ebraică (ים המלח) Yam HaMelach, respectiv în arabă „Marea Moartă“ (بحر الميّت) – Bahr al Meyt, este un lac (mare închisă) fără legătură cu oceanul planetar. Apa sărată este adunată aici în depresiunea Iordanului care este continuarea nordică a „Marelui rift sau Marea falie Siro-Africană”. Singura apă curgătoare care o alimentează este râul Iordan, care este granița naturală dintre Israel, Cisiordania și Iordania, iar iarna, în anotimpul ploios, o parte din șuvoaiele de apă care se adună din deșertul înconjurător se scurg tot aici.
Înainte de a ajunge la plajă am oprit în culmea dealului de unde am avut parte de o panoramă splendidă bucuria care m-a învelit fiind cărnoase, consistentă, profundă.
Am ajuns la destinația unde aveam rezervare, Loren Village, într-un ceas jumate, am lăsat bagajele, ne-am schimbat și am plecat la plajă.
Atmosferă este una de Star Trek.
Marea Moartă are oglinda apei la 427 m sub nivelul mării, țărmul înconjurător fiind astfel terenul uscat cu altitudinea cea mai joasă de pe glob, marea deținând de asemenea recordul corpului de apă cel mai jos de pe pământ. Nivelul apei scade în fiecare an cu aproximativ un metru, un proces care accelerează, existând pericolul de secare a mării.
Conținutul total de săruri, adică salinitatea apei, a ajuns în 2011 la 34.2%, acesta fiind unul din cele mai sărate corpuri de apă din lume, de 9.6 ori mai sărat decât oceanul planetar. Conținutul extrem de săruri este foarte neprielnic vieții și de aici numele de Marea Moartă.
Pe plaja nu era multă lume, iar din cea prezentă erau câteva și în apa ceea ce am făcut și eu chiar dacă nu mă dau în vânt după asta. Am bătut atâta drum și nu am conceput să ratez așa ceva drept pentru care am intrat și nu am regretat. O apă caldă extrem de sărată dar și uleioasă. Am crezut că mă vor ustura degetele de la picioare că mi-am pus plasturi atunci când am fost la Ierusalim însă nu am avut parte de asta în schimb m-au usturat câteva degete de la mâini că eram ronțăită pe la unghii.
După ce am văzut cum stă treaba și că pot suporta am rămas în costum de baie zăbovind minute bune în această saramură. Nu singură ci alături de Gabi, vorbind de-ale noastre că multe se mai adunaseră între timp. Știți cum e să sporovăiești în saramură! Foarte sănătos!
Odată sterilizate am plecat să vedem ciupercile de sare și le-am găsit (Gabi, nu eu) întru mirarea, încântarea, bucuria că pot trăi așa ceva. Nu știu cum să explic, pun niște imagini care vor vorbi mai bine ca mine.
După o așa experiența ne-a luat foamea iar pregătirea ei a mai deschis subiecte de discuție inedite. Câteva feluri de salate și carnea și legumele la grătar au fost delicioase nu mai spun și sănătoase.
Odată foamea potolită am ieșit la o plimbare și așa s-au distins luminile de pe celălalt mal, cele din parte Iordaniei. Când am sosit era un soi de ceață neputându-le distinge însă odată cu lăsarea nopții s-au schimbat lucrurile.
Succesiunea de întâmplări din viața mea se derulează cu așa mare repeziciune eu nedorind a pierde nimic încât seara mă găsește cu bateriile consumate. Noroc de noaptea care mă învăluie, trupul putând dormi iar mintea organiza și pune în ordine totul. Și are ceva treabă!
