In prima zi în care dimineața a avut cerul acoperit de nori mă gândeam că nu scap de ploaie și, într-un fel, nu-mi părea rău. Știam că nimic nu-mi poate schimba starea, vremea cu atât mai puțin. Așa că am admirat cerul și am urmărit prognoza meteo.
Am plecat spre Ashdod acolo unde Robert, soțul prietenei mele, avea niște probleme de rezolvată eu mergând la un muzeu pe care Gabi mi l-a recomandat. Drumul de la Gan Yavne până la Ashdod este scurt, în douăzeci de minute am ajuns.
Cerul s-a degajat între timp peisajul trimițându-mă pe mine cu gândul la vacanțele de la malul mării pentru că asta se simțea în aer. Și nu m-am înșelat, Asdodul întinzându-se pe malul Mării Mediterane pe kilometri buni.
La muzeu era ușa închisă, Robert trăgând de ea, o doamnă auzindu-ne, deschizând-o putând intra. Biletul a costat 35 de șekeli pentru un adult, turist străin. Evident erau mai multe prețuri pentru diferite tipuri de grupuri. Robert a plătit pentru mine pentru că doar eu am rămas, stabilind ca atunci când voi termina să-i dau un semn pentru a veni să mă ia.
După ce el a plecat la fel a procedat și doamna care ne-a dat biletul, închizându-mă în muzeu. Eu mi-am văzut de treaba mea, urmărind cu interes exponatele chiar dacă din când în când mai apăreau oameni care trăgeau de ușă.
Muzeul de Cultura Filistină Corinne Mamane este singurul muzeu de arheologie din Israel și din lume dedicat exclusiv culturii filistene, o cultură străveche în orașele canaanite, Ashdod fiind unul dintre ele.
Muzeul are o expoziție permanentă care prezintă descoperiri arheologice, precum și expoziții temporare. Sunt organizate evenimente culturale pentru vizitatori; în special, pot încerca haine asemănătoare cu cele purtate de filistenii antici și pot încerca preparatele din bucătăria lor.
În 1990, Muzeul Philistene a devenit primul muzeu deschis în Ashdod.
După ce am vizitat parterul am coborât la subsol acolo unde am deschis toate ușile și de la săli, dar și de la birouri căutând pe cineva, dar fără succes. La un moment dat am văzut o femeie care spăla pe jos cu care nu m-am putut înțelege nevorbind în engleza ea, iar eu nevorbind în ivrit. A dat din mâini atenționându-mă că podeaua e alunecoasă.
Am ieșit după vreo oră fericită de așa experiență, nu înainte de a lua de la recepție un pliant și o carte poștală pe care sper că nu trebuia să dau bani.
Robert a avut disponibilitatea de a mă duce să vizitez câteva puncte importante ale orașului, unul dintre ele fiind portul, vasele trase la mal, unele mai frumoase ca altele, îmbiind la visare.
Apoi am fost la Jonah Hill (Dealul Iona) care este situat în partea de nord-vest a Asdodului, cu vedere la gura râului Lachis și la portul Asdod. Pe acest deal, la 53 m deasupra nivelului mării, se află mormântul tradițional al lui Iona, iar săpăturile au scos la iveală ruinele unui punct de observare fortificat din perioada Primului Templu din vremea lui Iona.
Dealul Yonah (Nebi Yunis) și Tel Mor (Tell el Murreh) sunt două movile antice de pe ambele părți ale Nahal Lachish. Ambele au fost așezate în vremurile străvechi: dealul Yonah în primul mileniu î.Hr. și Tel Mor în al doilea mileniu î.Hr.
Iona, fiul lui Amittai, a fost profet în perioada Primului Templu. I s-a poruncit să poarte cuvintele Domnului în Ninive, capitala asiriei, dar a refuzat și a încercat să evadeze din Jaffa la Tarsis ( Iona 13 ):
„Dar Iona s-a sculat ca să fugă la Tarsis de înaintea Domnului și s-a pogorât la Iope ; și a găsit o corabie care mergea la Tarsis; și a plătit prețul ei și s-a coborât în ea, ca să meargă cu ei la Tarsis, de la fața Domnului”.
O furtună mare a amenințat siguranța navei, iar marinarii l-au aruncat peste bord, și a fost înghițit de o balenă ( 1 19 ):
„Și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți”. În cele din urmă, Iona a fost de acord să facă așa cum i-a poruncit Domnul, așa că a fost „vărsat pe uscat”, apoi a mers la Ninive pentru a finaliza misiunea.8
Pe deal se aflau rămășițele unui cimitir musulman. O tradiție musulmană arată mormântul lui Iona într-un mormânt al șeicului de pe partea de vest a dealului, dar a fost distrus în 1961.
Și nu a fost totul. Am luat orașul la pas preț de minute bune admirând arhitectura, cum anume se îmbină vechiul cu noul, vegetația și tot ce a apărut în fața mea.
O zi în care căldura mi-a mângâiat trupul dându-i energie pentru a parcurge atâtea drumuri.
O zi în care mintea a primit mii de imagini iar simțurile au fost solicitate la maximum.
Încântare autentică.
