11 grade arată termometrul acum, la ora șapte seara trecute, la început de februarie. E așa de frumos afară că nu-mi mai venea să intru în casă însă neavând încotro am procedat în consecință. Sunt foarte foarte obosită pentru că nu reușesc să dorm noaptea așa cum ar trebui, puținele ore în care ațipesc fiind insuficiente la consumul de peste zi, dar ziua de astăzi a fost așa de frumoasă că nu mă rabdă inima să nu las aici câteva rânduri.
Fluturașii au ajuns la tema în care e frig, frig, animalele polare trăind în acest mediu, așa că vorbind despre ele cu așa patos ne-a învelit frigul cumva. E o temă ofertantă pentru că se pot face tot soiul de experimente senzoriale iar eu, în căutare de abordări noi, găsisem ceva ce abia așteptam să împărtășesc, astăzi fiind momentul oportun.
Când am ajuns la grădiniță copiii erau cum nu se poate mai pregătiți pentru a intra direct în subiectul practic, doamna Irina făcând introducerea necesară.
Acest experiment pentru copii este menit a demonstra cum pinguinii, urșii polari și alte animale arctice se încălzesc cu straturile lor de grăsime. Am luat un pachet de grăsime de porc de la Raitar pe care l-am lăsat la temperatura camerei cu o noapte înainte, la congelator punând câteva pungi cu gheață.
Cu o găletușă am pus într-o masă specială apa rece, chiar rece de la robinet peste care am turnat cuburile de gheață.
Planul inițial era să purtam mănuși de latex, dar nu le-am putut găsi aici, adică nu mărimea potrivită celor mici, așa că pur și simplu ne-am băgat mâinile într-o pungă de tip sendviș Ziploc. Una am folosit-o pentru o mână pentru ca pe cealaltă mână să punem o pungă care era unsă pe dinăuntru cu grăsimea de porc și cu un strat de vată peste care am tras altă pungă. Practic, era un sendviș în care feliile de pâine erau pungile interiorul lui fiind alcătuit din grăsime și vată, asta ca să fiu cât se poate de explicită.
Cum cuvele din masa specială aveau apă cu gheață,
tot ce am făcut a fost să băgăm mâinile în ele, una acoperită doar de pungă cealaltă de punga căptușită cu grăsime și vată. Au putut constat pe pielea lor cum mâna neprotejată s-a răcit foarte tare datorită faptului că apa era înghețată, cealaltă rămânând caldă.
Pare nebunesc, dar a mers grozav fiecare copil făcând experimentul doar așa simțind cu adevărat ceea ce a auzit explicat.
Cel mai bine a fost faptul că nu am murdărit nimic, la final scoțând mâinile din pungi pentru a le arunca mai apoi la coșul de gunoi, copiii fiind uscați și curați. Un câștig pentru toată lumea.
Gândurile copiilor despre acest experiment științific cu animalele arctice:
– primul a fost acela al respingerii grăsimii, cea care avea și un miros aparte, dar mai ales o textură neplăcută ochiului
– mirarea unora dintre ei atunci când au văzut ce fac cu această grăsime, niciunul nedorind a pune mâna.
– o altă mirare, mai mare, când au scos mâinile din apă și au constatat cum e una și cum e alta, respectiv rece ca gheața vs caldă și catifelată. Unde mai pui că nici ude nu erau.
Aceasta este o activitate distractivă pentru copii. Am făcut-o în timpul iernii, așa că ne-am putut imagina cât de rece poate fi iarna și cum s-au adaptat animalele din ținuturile polare la temperaturi atât de scăzute.
Povestea zilei nu putea fi decât cu aceste animale, Dilly cea minunat de diferită împărtășindu-ne experiența ei.
O poveste despre cum este să fii diferit și ce trebuie să faci pentru ca cei din comunitatea ta să te accepte. Având doar un picioruș, iubită necondiționat de părinții ei, acest pinguin drăgălaș ne dă o lecție tuturor despre cum trebuie să ne comportăm Și mai e ceva diferit în povestea asta, care ține de adulți părinții prietenilor lui Dilly, cei care nu înțeleg ce se petrece, neputându-și îndruma copiii corespunzător.
Secvențe de dezvoltarea vorbirii au fost nenumărate, cu despărțire în silabe și alcătuire de propoziții noi, explicarea cuvintelor necunoscute la unii dintre copii progresul lingvistic fiind unul vizibil. În ceea ce privește secvența matematică, aici am avut de numărat piciorușe de pinguin ilustrațiile fiind foarte bune pentru a realiza grupuri de pinguini. Toți, fără excepție, au avut parte de interacțiuni unu la unu, așa răspunsul auzindu-se pe voci diferite.
Cum Dilly făcea tot soiul de mișcări aparte față de restul pinguinilor, puteam pierde ocazia de a nu ne rostogoli și noi, de a nu țopăi, sări, învârti? Evident că nu! Salteaua abia aștepta a fi folosită ceea ce s-a și întâmplat, acum „luptându-ne” cu felul în care ne rostogolim asta ca să nu ne accidentăm carecumva.
Meștereala zilei a fost cea în urma căreia a rezultat un pinguin. Cum? Folosind conturul mânuțelor la care am mai adăugat doi ochișori mobili, o burtică pufoasă și un cioc portocaliu. Pinguinii au ieșit în multe feluri, însă la 4-5 ani e minunat că nu se refuză decupajul.
Chiar dacă aceste căutări de abordări diferite pentru activitățile alături de copii sunt cronofage, bucuria și atitudinea lor certifică faptul că nu a fost în zadar. Și n-a fost pentru că va conta pe viitor, sunt convinsă de asta. Spor și inspirație!
