Mi-aș dori să mă pot urca în trenul meșterit de mine și să plec unde văd cu ochii

Da, așa mi-aș dori să pot face o magie și acest lucru să fie posibil! Pentru că așa m-am săturat de toate mizeriile din locul ăsta și de toți netrebnicii pe care trebuie să-i ascult pentru că ei îmi gestionează, într-o oarecare măsură, viața.

Acum, când scriu, se aude în fundal „România în direct” moderată de Moise Guran, unde se discută despre divizarea între estul și vestul Europei și dacă el există. Cred că există, pentru că din fericire am mai călătorit și eu pe ici pe colo și m-am lovit de tot soiul de situații care mi-au dovedit asta. Nu e un capăt de lume, dar noi cei din est, cei care am stat în întuneric așa de mulți ani, am tras după noi tot soiul de apucături nu tocmai sănătoase. Evident, nu e valabil pentru toată lumea.
Mie nu mi-a fost niciodată rușine să recunosc că sunt din România, însă am asistat la multe situații în care conaționalii mei se comportau ca niște sălbăticiuni, fiindu-mi rușine că locuim între aceleași granițe.
De când cu libertatea, marea masă s-a sălbăticit cu totul, trăind cu senzația că totul li se cuvine și libertatea asta vine la pachet și cu nesimțirea, proasta creștere, impertinența și grobianismul. Este de neconceput ce se petrece în toate unitățile de învățământ, de la primele la ultimele, în spitale, primării peste tot. Este de neconceput cum am ajuns să ascundem sub preș toate mizeriile prefăcându-ne că totul merge strună. E de neconceput cum alergăm după iluzii false, după diplome care nu certifică nimic. E de neconceput cum am ajuns să ascultăm oameni care nu numai că nu spun nimic, dar și ne reprezintă pe toate meridianele. Unde te duci te lovești de tot soiul de aberații de la cele comportamentale la cele de limbaj. OAMENI NEPREGĂTIȚI ocupă posturi cheie, posturi care necesită interacțiunea cu o mare masă de oameni, mesajele pe care primii le transmit celor din urmă fiind contradictorii, neconforme și cu o desfășurare ce nu poate fi predictibilă nici măcar pe termen scurt.
Atunci când nu știi cum stau lucrurile, cum anume trebuie să procedezi ca să fii în regulă cu cerințele statului pentru a nu te transforma într-un datornic?
Pentru că nu ești informat corespunzător putând a-ți aranja și tu cheltuielile și tot ce ține de traiul zilnic, de la o anumită vârstă e greu de suportat și din punct de vedere psihic. Șocurile venite dinspre diferitele organe ale statului ori de la companiile care-ți furnizează niște servicii sunt greu de gestionat.
La asta se adaugă nesimțirea celor care, după îndelungi insistențe, îți răspund la apeluri.
Pe luna martie nu am primit facturile la gaz și energie electrică. Am trimis nenumărate mail-uri, am dat telefoane peste telefoane, nu am putut intra în contact cu ei pentru a afla ce anume s-a petrecut. În luma aprilie, la fel.
Când în sfârșit a răspuns cineva, cucoana de la capătul firului a grăit:

– Dar ce, doamnă, nu știți că au fost sărbători? Ce vă grăbiți așa?

Care sărbători în martie?
Și chiar dacă ar fi fost, ce are asta cu serviciul și cum anume se desfășoară el?

Păi are, că de o bună bucată de vreme bugetarii au zile libere fără număr, e mereu o sărbătoare. Școlile au lacătul pus pe ușă din te miri ce Sfânt sărbătorit ori punți între ei, transportul se oprește dacă a căzut o ninsoare ori a bătut vântul prea tare și exemplele sunt nenumărate.
Acum văd că e anunțat un miting masiv al PSD-ului într-o zi de miercuri. Cum să plece atâta popor, bugetari și asistați la manifestație și să lase totul baltă în mijlocul săptămânii?

De unde să iei energia să mai reziști cu toate astea și cu o vreme care numai nu-ți atârnă funia de gât?
O bună bucată din seara precedentă a mers centrala, așa de frig este, și așa e de la începutul lunii încât nu vreau să mă gândesc cum va arăta factura la gaz atunci când va veni, cine știe prin ce lună.

Curge din ceața asta și nu știu cum umezeala se strecoară printre articulații, șubrezidu-le. E mijlocul lui mai și nici stânjeneii nu au înflorit pe aici, ce să mai zic de bujori.

De aceea, dacă aș fi un scamator aș pleca cu trenul. Sunt destule vagoane, cine dorește e binevenit. Sunt convinsă că strașnică treabă am mai realiza în alte condiții.

  

  

  

  

Fiecare vagon are și buzunare în care puteți pune la păstrare câteva gânduri pentru mai târziu. Și, atunci când le veți confrunta cu realitatea, poate vor fi mult mai bune și frumoase.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: