Nu merg foarte des la Jumbo. E un loc pe care-l suport destul de greu pentru că miile de repere care se află pe rafturi și nu doar acolo mă obosesc tare. Și mai e o chestie care mă irită, faptul că odată intrată acolo mă simt ca un șoarece într-un labirint nu mai pomenesc de inconvenientul legat de unele necesități fiziologice. Știu pe cineva (și nu-s eu că aș recunoaște) care era să se scape pe ea în mijlocul magazinului, incapabilă de a parcurge labirintul plin de gondole gemând de marfă, dar și de oameni.
Dar trebuie să recunosc că e un loc în care găsesc, de cele mai multe ori, chestii pe care în altă parte nu o fac, exceptând online-ul, ceea ce-l face extrem de util.
Pentru că aveam nevoie de câteceva mi-am făcut curaj și am revenit și de la poartă am intrat în țara Sărbătorilor de Crăciun. Plăcut urechilor, ochilor nu și sufletului care nu e pregătit pentru asta.
Însă Crăciunul e sărbătoarea pe care tatăl meu o adora în egală măsură în care o așteaptă acum fiii mei. Iar eu trebuie să țin cont de asta, cum altfel?!
