De când am dus mașina la reparat pentru că nu-i mergea semnalizarea am rămas fără radio. S-a produs un scurt, așa am fost informată, care a muțit cântăreții.
E un exercițiu interesant acela de a fi eu cu mine fără nicio mormăială în surdină și fără nici o analiză politică ori mai știu de ce natură. Se aud doar gândurile mele cum zbârnâie iar nebunia lor mă pune pe gânduri. E un haos prea mare și e musai să intervin.
Și le dau exemple că de astea nu duc lipsă.
Bunăoară, acum patru ani eram la Vârful Dealului adânciți într-o toamnă specifică pădurii de foioase. Ce culori, ce stare, ce arome!
Vârful Dealului, un loc în care am revenit des.
Din haosul gândurilor mele s-a mai desprins unul care mi-a reamintit că în urma cu trei ani tot la pădure eram, de data asta pe lângă Ipotești.
Nici locul, dar mai ales noi nu suntem la fel indiferent de câte ori ne intersectăm.
Anul trecut, tot într-un octombrie prietenos și darnic ne aflam în regat. E de prisos să mai argumentez cum se vede acest loc din perspectiva mea.
Cine știe câte toamne vom mai parcurge, însă știu că niciodată nu vom mai fi în formula inițială. Și asta nu din cauza mea.
