E grevă, și dacă e așa activitatea mea e limitată, mult mai limitată ca înainte. Am avut de meșterit niște mărturii pentru un Cerc Pedagogic care va avea loc săptămâna asta, în ciuda grevei de la nivel național. Nu e treaba mea, nu mă pot pronunța și chiar dacă aș face-o nu rezolv nimic. Ce am avut de spus am spus, am contribuit cât am putut acum privesc.
M-a mâhnit mult când am văzut, la prima oră, un mesaj scris de un anume domn, care avea la poza de profil o pisică și un nume adecvat plaiului mioritic, și mai avea o opinie legată de această grevă. Oare câți or m-ai gândi ca el? Mulți, nepermis de mulți!
Dimineață am mers să-mi cumpăr cele necesare pentru ca mai apoi să mă apuc de lucru propriu zis. Nu e ceva complicat însă e migălos. Aș fi făcut o chestie mai elaborată, dar nu e timp. Nici finanțare.
Simplu și de efect, așa sper să fie.
Cât am lucrat gândul mi-a fugit în toate părțile încercând a căuta soluții la frământările mele, nu puține, așa cum e peste tot, că fiecare are probleme chiar dacă nu asemănătoare cu ale mele însă deranjante pentru propria persoană. Dacă le-am găsit având în vedere că am meșterit ore bune? Ei bine, nu! Mai caut!
