În alergătura asta zilnică trăim tot soiul de întâmplări minunate, care ne dau stări de bine și confort, numai că uităm să le notăm undeva, asta pentru că suntem convinși că nu avem cum uita. Dar se uită ori se deformează amintirile odată cu trecerea anilor. Sunt studii care arată că amintirile noastre nu sunt atât de exacte pe cât credem noi.
De ce anumite experiențe dispar fără urmă din memoria noastră? De ce ne reamintim experiențe neplăcute, în loc să le uităm? Şi ce putem face ca să prevenim, evităm şi minimalizăm problemele cauzate de sistemul memoriei? Din nefericire, deşi s-a scris abundent pe tema memoriei şi a uitării, nu s-a ajuns încă la un compromis cu privire la distorsiunile memoriei. De ce nu putem fi siguri că ce ne amintim e corect?
Amintirile sunt în general fragile, relativ ușor de înfrumusețat și de manipulat, iar odată cu trecerea timpului se deteriorează. Atunci când le evocăm trebuie să redăm informațiile complete, dar pentru că o parte dintre ele s-au pierdut deja, inconștient vom „umple golurile” cu ceea ce credem noi că s-ar potrivi și ar da sens, dar asta nu înseamnă că amintirea respectivă va fi și reală.
Tocmai de aceea am meșterit aici câteva aviziere unde să ne putem pune cele mai frumoase amintiri din vara aceasta. Veți constata, peste ani, că aveți de unde afla informații reale, care s-au petrecut poate altfel decât vă mai amintiți voi. E un experiment care merită trăit.
