Astăzi, 5 noiembrie, îl sărbătorim pe Mihail Sadoveanu. Mergem des în Dumbravă pentru că acolo reușim să ne bucurăm cu adevărat; de natură și tot ce ne oferă ea dar mai ales de liniște. E așa de frumos că nu știu ce cuvinte să folosesc pentru a zugrăvi întreg tabloul.
Dumbrava ne e familiară în toate anotimpurile pentru că am fost curioși să mergem și în primăvară, vară, în toamnă ori în plină iarnă. La fel ca și în cazul Nadei Florilor, spectaculoasă este atmosfera primăvara și toamna pentru că atunci ne aflăm în momentul unor transformări spectaculoase. Dacă la începutul lui martie verdele crud și explozia de nou este covârșitoare, în toamnă ai posibilitatea să vezi finalul unui ciclu de viață în cazul multor plante. E valabil și pentru insecte dar noi nu putem percepe în întregul lui acest proces, fascinant de altfel.
Așadar, mai jos aveți o mostră din activitățile pe care le-am desfășurat noi în Dumbravă, activități legate nu numai de numele lui Sadoveanu.
Cum poți citi ,,Gulii verzi în țara pisicilor” în … Dumbrava Minunată
Altă Toamnă în Dumbravă.
Sora-soarelui, o floare mare și mândră, vorba lui Sadoveanu
În Dumbravă e multă poezie! Şi multă forfotă, acum când primăvara a devenit stăpână
Cum reușim să dăm viață, frunzelor moarte
Am revenit în Dumbravă după ce am trecut, din nou, pe la Casa Memorială a marelui scriitor. Acolo, într-o liniște deplină, am găsit un ghid care era paralizat de frig și,,, atât. Ne-a spus că anul trecut au fost organizate manifestări cu prilejul celor 135 de ani de la naștere, dar că anul acesta nu a mai dorit să facă nimeni nimic. Mă bucur și întristez în același timp că noi am fost singurii vizitatori. Poate ar fi meritat mai mult tatăl Lizucăi.
Am zăbovit mai multă vreme în casă, în ciuda frigului, dar am parcurs, oare a câta oară?, cele șase încăperi. Ne-am reîmprospătat memoria cu imagini minunate, cu frânturi din viața de odinioară. Totul parcă e din altă dimensiune și în ciuda puținului timp scurs diferențele sunt foarte mari. Poate de aceea și curiozitatea noastră sporește de la an la an, pentru că de fiecare dată privim cu alți ochi.
Am ascultat, cu nespusă plăcere, o înregistrare audio în care Sadoveanu citești un fragment din „Amintiri din copilărie”.
După ce toate s-au așezat cuminți în sufletele noastre și Luca a avut de-acum nelipsita partidă de aruncat prin frunze, am plecat spre Dumbravă. Timpul și atmosfera te îmbia să faci acest lucru.
Am stat și în Dumbravă destul de mult. Ne-am jucat prin frunze, am alergat de colo-colo și am recitit o bună bucată din carte. Regretul mare este că o problemă tehnică a deteriorat înregistrarea noastră. Dar doresc să vă spun că atâta timp cât am citit deasupra noastră a căzut o ploaie de frunze. Poate vom reuși mâine să revenim și să mai continuam lectura, atât de cunoscută nouă.
