machetedidactice.com

Panorama zilei și Ziua copilului

Fălticeni, 1 iunie 2020
Pandemie: infectați 19398/ decedați 1270/ vindecați 13426

Cifrele molimei care ne-a schimbat viața se schimbă de la o zi la alta în bine. Informațiile despre acest subiect care vin în ultima vreme sunt contradictorii de nu mai știi ce să crezi și cum să te raportezi la evenimentele care te înconjoară. Numai timpul va demonstra, dacă va putea, care au fost cauzele apariției ei, dacă au fost alese bine schemele de tratament și dacă era necesară izolarea populației timp de două luni. Sper să mai trăiesc să apuc și aceste statistici.
Revenind la ziua de astăzi, a fost frumoasă, așa cum îi șade bine unei zile dedicate copilului.
Ploaia de dimineață și temperaturile scăzute nu au diminuat forfota din online, acolo unde am auzit multe fragmente citite de diferite persoane, ele fiind secondate de propriii copii. Un demers lăudabil, de altfel.

   
Am citit mai multe articole legate de piața de carte destinată copiilor, așa cum am urmărit niște înregistrări cu situația bibliotecilor școlare.

Am aflat că s-au deschis muzeele, Antipa fiind printre primele, așa cum am auzit în buletinele informative de la radio că s-au deschis terasele și plajele. Nu știu alții cum sunt, dar eu nu-mi doresc să merg la nici o terasă, deci nu mie îmi erau destinate. E și acolo multă lume aflată în suferință, pentru că industria ospitalității a fost pusă la pământ de izolarea asta. Măcar de-am învăța ce înseamnă să fii ospitalier și cum anume trebuie să procedezi cu oaspeții care-ți trec pragul.

Astăzi am reușit să-l scot pe copil din bârlog și m-a însoțit pe stadion. După ploaia de dimineață a urmat un soare prietenos și binefăcător care atâta vreme cât ne-am învârtit noi pe pistă aproape că a uscat-o, în ciuda cantității deloc neglijabile de apă căzute.

Cum era și firesc, astăzi au circulat tot soiul de fotografii cu adulți în ipostaze din copilăria lor. Unele dintre ele m-au teleportat în trecut, adică în secolul trecut, atunci când mi-am petrecut și eu copilăria. Una frumoasă de altfel și lipsită de griji. Am deschis albumele și poveștile s-au țesut pentru că aveam cine să le asculte. După povești au venit mirările. 😉

Cam așa se încheie ziua. Eu una-s obosită tare de parcă am tras la plug. Merg la culcuș în speranța că mâine va fi cu mai multă energie. Important este că suntem în formulă completă și asta-i tot ce contează. Sănătate!

Lasă un răspuns