De ceva vreme sunt părtașă la tot soiul de chestii legate de oamenii în vârstă, oameni pe care-i cunosc, ajunși la vârsta senectuții, care sunt în imposibilitatea de a se îngriji singuri. Unii au fost duși la case specializate în acest sens, alții au ajuns tot acolo dra pe ocolite, asta după ce copiii nu s-au înțeles și nu și-au asumat această stare. Cât am fost copil-tânără nu m-am gândit niciodată la acest aspect, asta pentru că nu am avut prin preajmă asemenea exemple și pentru că nu a vorbit nimeni cu mine despre asta, dar și, poate, pentru că atât am putut eu procesa atunci acest subiect. Bunicii mei de pe tată mi-au fost necunoscuți, din nefericire nici din povestiri, pentru ca bunicii mei de pe mamă au trăit frumos, sub supravegherea mamei atunci când a trebuit, până la vârste înaintate. Bunica până la 81 de ani iar bunicul până la 86. Amândoi au fost funcționali mult timp, cancerul doborându-i pe ambii însă după o luptă care, din fericire, nu s-a întins pe mulți ani așa suferința fiind mai redusă. Pentru ei, nu pentru mine.
E drept faptul că au trăit în alte timpuri și înclin să cred că mai greu a fost dacă mă gândesc la războiurile pe care le-au prins, comunismul sălbatic și tot ce a generat el.
Despre tata, el a trăit până la 84 de ani însă ultimii cinci au fost foarte grei pentru că a suferit de o demență senilă, mama fiindu-i alături 100%, 24 ore din 24. Ferice de el!
Mama e în viață și, slavă domnului! e ok la cei 82 de ani pe care-i are, la unele capitole chiar mai bine decât mine. Subiectul acestei cărți care a ajuns la mine datorită Anei, mulțumesc! s-a potrivit perfect cu ce se petrece în jurul meu afectându-mă direct.
Cartea „Zonele albastre” de Dan Buettner reprezintă o incursiune captivantă în secretele longevității, bazată pe cercetări aprofundate asupra unor comunități din întreaga lume în care oamenii trăiesc mai mult și mai sănătos. Autorul analizează cele nouă zone albastre – regiuni precum Okinawa în Japonia, Ikaria în Grecia sau Loma Linda în California – și descoperă tipare comune și obiceiuri care contribuie la o viață lungă și plină de vitalitate.
Ce mi-a plăcut:
Are informații practice și ușor de aplicat: Cartea oferă sfaturi concrete, precum alimentația echilibrată, activitatea fizică moderată, conexiunile sociale puternice și atitudinea relaxată față de viață. Aceste lecții sunt accesibile și pot fi integrate în stilul de viață de zi cu zi.
Este bazată pe cercetări solide: Autorul a colaborat cu experți și a vizitat aceste comunități, oferind o perspectivă credibilă și bine documentată asupra factorilor care influențează longevitatea.
Relatează povești inspiraționale: Fiecare zonă are propriile sale povești de viață, ceea ce face lectura captivantă și motivațională.
Ce nu mi-a plăcut:
Unele recomandări pot părea simpliste: Deși sfaturile sunt valoroase, ele pot părea generale și ușor de aplicat doar în anumite contexte sociale sau culturale. Nu toate obiceiurile pot fi replicate cu ușurință de către toți cititorii.
Lipsa unei perspective critice: Cartea pune accent pe aspectele pozitive ale stilului de viață din zonele albastre, dar nu analizează în detaliu și provocările sau limitările acestor comunități moderne.
Focus mai mult pe informație decât pe aprofundare: Pentru cei interesați de o abordare științifică detaliată, unele explicații pot părea superficiale sau generale.
„Zonele albastre” este o carte inspiratoare și plină de informații utile pentru oricine dorește să adopte un stil de viață mai sănătos și mai longeviv. Deși unele recomandări sunt simple și generale, ele pot constitui un punct de plecare pentru schimbări pozitive. În plus, poveștile și exemplele din comunitățile respective adaugă un farmec aparte și motivație pentru a trăi mai bine. Recomand această lectură celor interesați de sănătate, stil de viață echilibrat și longevități durabile.
