Astăzi am avut parastasul de 7 ani după tata.
Conform tradițiilor Bisericii Ortodoxe, parastasul de 7 ani de la moarte reprezintă un moment deosebit de important în procesul de comemorare a celor trecuți în lumea de dincolo. Această ceremonie marchează simbolic trecerea sufletului celui decedat în rândul strămoșilor, o despărțire definivă ce este însoțită de diverse ritualuri și obiceiuri creștinești.
Pomenirea de 7 ani reprezintă ultima pomenire regulată a celor decedați, conform calendarului ortodox.
Când se consideră că sufletul că sufletul mortului intră în rândul moșilor și strămoșilor.
Această etapă amintește de cele 7 zile ale creației, sugerând ideea unei renașteri spirituale. În unele interpretări, se crede că în această perioadă de 7 ani trupul decedatului se descompune complet, motiv pentru care uneori se procedează la deshumarea osemintelor.
În acest context, pomenirea de 7 ani e și o ceremonie de rămas bun, un ultim omagiu adus celui care a plecat dintre noi.
Aici a fost o zi splendidă, cu mult soare, o căldură binefăcătoare, un cer albastru precum în zilele de vară care se asorta într-un mod aproape perfect cu arămiul frunzelor.
Faptul că am fost alături de mama și cei doi frați ai mei a fost cum nu se poate mai bine. Ar fi fost și mai și dacă ar fi putut fi prezenți și copiii noștri însă cum treburile cotidiene și distanțele nu pot fi omise ne-au fost alături cu gândul.
Mi-e dor de el, foarte dor, mă trezesc vorbind cu el în diferite momente. L-am iubit grozav și voi continua să-l iubesc toată viața mea.
