Dimineață, la prima oră, am avut programată o întâlnire, așa că ora șapte m-a prins deja pe drum. Nu am băut nici măcar o cafea și astfel am intrat la Iulius Mall (prin zonă având eu treaba) și de aici trambulina în trecut. De ce spun asta? Ascultați!
Mereu trăiesc senzații de acestea în momentul în care revin undeva.
După o absență pricinuită de plecarea din localitate astăzi am revenit pe tăpșan într-o atmosferă de-a dreptul toridă, cum spun cei mai în vârstă decât mine care nu au trăit niciodată pe aceste meleaguri.
Am găsit totul în bună ordine plantele reușind a supraviețui, dintre ele doar trifoiul fiind mai uscat, adică vizibil uscat.
Am avut parte de o secvență inedită atunci când pe cer au apărut zeci de berze care au baletat într-o coregrafie doar de ele știută privind fascinată la spectacolul de pe cer. E drept că nu prea am putut vedea chiar clar, soarele dându-mi de furcă însă tot am reușit să înregistrez puțin. Iată!
Până acum, în anii trecuți, la ora asta berzele erau deja plecate însă se pare că și lor căldura le-a cam complicat planurile.
Cartea din rucsac au fost de fapt două cărți, dar m-am aplecat mai mult asupra cărții scrisă de Bogdan Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser.
Dacă nu s-ar fi iscat polemica pe marginea acestei cărți care a prins atâta lume nu știu când aș fi ajuns să o citesc. Detalii mai jos.
Iar eu, aflată pe tăpșanul lecturilor mele m-am cufundat în această poveste care pe alocuri mi-e greu s-o înțeleg. Nu pot cuprinde în totalitate atmosfera descrisă netrăind așa ceva. Mi-ar fi fost de ajutor o traducere a expresiilor țigănești pentru că am tot întrerupt lectură spre a desluși misterul. M-a prins tare de vreme ce m-a luat cu greață și stări de vomă ori nu sunt atât de sensibilă cum s-ar putea greșit interpreta.
Continui.
Ah, cartea a sosit cu autograf.
