Vară de vară, de ani buni, de îndată ce ajungem la București programăm o vizită la Muzeul Antipa. Dinamica acestui eveniment s-a modificat de-a lungul anilor așa cum era firesc, eu contribuind la acest proces.
Am urmărit evoluția celui care acum a devenit un tânăr minunat. Și nu spun doar eu asta.
De la an la an interesul lui pentru acest loc a sporit și a evoluat, fiind interesat de subiecte variate.
De data aceasta am avut parte de trei expoziții temporare. Una dintre ele era despre animalele venioase, pe care Luca a dorit să le revadă. E cam trist modul în care sunt cazate aceste creaturi, pentru unele dintre ele spațiul fiind extrem de redus. Nu pot omite mirosul și prezența țânțarilor, fiind nevoită a apela la stick-ul antibite pe care, din fericire, îl aveam în geantă.
O alta expoziție temporară a fost cea dedicată lui Emil Racoviță și Grigore Antipa. E minunată mai ales pentru cei mici, pentru că e interactivă.
Pentru mine, care tocmai am terminat cartea în care este relatată aventura polară a vasului Belgica și a echipajului ei din care făcea parte și Emil Racoviță, a fost o plăcere, exponatele prezente ajutându-må să zăbovesc în acea atmosferă, una pe care de altfel am îndrăgit-o. Nu ocoliți „Prizonieri în noaptea polară”!
O altă surpriză extrem de plăcută și gustată de Luca a fost Peste mări și zări de la Astrolab la sextant.
Instrumente și hărți incitante care aprind imaginația.
Prezența acesteia din urmă a făcut ca să dispară porțiunea unde erau afișate insectele, dar nu ne-am supărat prea tare, a meritat.
Am zăbovit mult timp în acest loc de poveste, poveste adevărată unele dintre exponate înțelegându-le diferit prin prisma cunoștințelor acumulate.
Am părăsit muzeul la închidere aducându-ne minte cum am ratat un sleepover aici, ajungând informația prea târziu la noi, așa ratând programarea necesară. Trebuie că e fascinantă aceasta experiență, de a înnopta într-un asemenea muzeu. Poate vom mai avea ocazia.
În București era o căldură așa cum e bine să fie vară. Dacă nu cum, când?
