Zilele acestea prognoza meteo arată tot soiul de manifestări ale vremii specifice acest anotimp însă până nu de mult ele nu apăreau pe la noi ci prin sudul ori vestul Europei. Acum avem și noi temperaturi de peste 30 de grade, furtuni care smulg arborii din rădăcini și acoperișurile de pe case și ploi năprasnice care lasă copacii fără frunze.
Schimbările sunt așa de bruște că dacă nu ești mai iute de picior riști să te trezești sub blițurile fulgerelor și în bubuiturile tunetelor, fascinante de altfel.
A plouat aseară de a rupt locul pentru ca mai apoi cerul devenind lăptos să încurce planurile curcubeului zădărnicindu-i făloasa apariție. A trebuit să privesc cu atenție pentru a-l desluși neavând strălucirea cu care eram obișnuită.
Astăzi, după-amiază, am plecat pe tăpșanul lecturilor mele chiar dacă soarele era mai mult ascuns de nori, dar în aceste condiții lectura are altă savoare, reușind să ajung până aproape de finalul cărții pe care o citesc acum.
M-am înșelat când am afirmat la finalul înregistrării de mai sus că nu va veni ploaia, reușind a pleca chiar când picura, de îndată ce am intrat în casă începând aversele mai puternice. E drept, nu ca aseară cu atâtea fulgere și tunete, puțin mai modest și fără vânt puternic. Atmosfera din casă a fost de vis. Curat vis.
Am terminat de citit cartea când s-a oprit ploaia și totul era curat, spălat, revigorat. Doar pe mine nu a reușit să mă cuprindă. Poate la următoarea.
Ploaie nu carte.
