Verdele crud al ceasului nu desenează cifrele care să arate ora patru, mai trebuind câteva minute bune pentru asta. Afara, liniștea e spartă de cearta pescărușilor și dacă n-aș ști unde mă aflu aș putea jura că sunt la mare. Dar nu sunt pentru că de ceva vreme marea și-a trimis sunetele la mine așteptând și mirosul care o caracterizează. Însă știu că el nu va veni și va fi nevoie de un exercițiu de imaginație pentru a-l obține.
În rest, totul e așa cu trebuie să fie la ora asta. Gânduri amestecate, somnoroase ori iuți, calme ori aprige.
Dorință de a mai parcurge o zi așa cum o fi ea, învelită de căldură ori nu, spălată de ploaie ori nu, suportabilă ori nu.
Însă până nu o trec de la un capăt la altul nu am de unde ști cum va fi doar face scenarii. Felurite, e drept.
