Aseară am constatat că telefonul nu mai merge, ceea ce a constituit un mare deranj mental. Fără telefon e complicat de gestionat comunicarea cu lumea, asta pentru că eu folosesc acasă un desktop, posibilitatea de a-l lua după mine fiind exclusă. Cu un laptop lucrurile s-ar fi gestionat diferit.
De dimineață am plecat la sediul Orange acolo unde am căutat o rezolvare a problemei, ceea ce am și reușit într-un final. Doar că totul a durat foarte mult, exagerat de mult, datele care au necesitat a fi salvate fiind multe, stocarea lor pe un dispozitiv fiind cronofagă. Însă cum nu doream a mă lipsi de tona de fotografii și altele de pe al a trebuit să aștept.
În timpul acesta am citit dintr-o carte pe care mi-am cumpărat-o de la Cărturești, Spre marginea luminoasa a lumii
EOWYN IVEY, și a fost cea mai bună alegere pentru că mall-ul a fost plin de oameni, sărbătoarea de astăzi înlesnind acest fapt.
Atitudinea domnului de la Orange a fost una exemplară, modul în care a acționat ducând spre soluționarea problemei. E nevoie de astfel de oameni, care știu ce și cum să procedeze, comunice și explice ceea ce se petrece ori va urma.
Ajunsă acasă am reinstalat toate platformele pe care le folosesc, mare comedie fiind cu toate parolele de care am avut nevoie. O parte le țineam minte, altele au trebuit a fi schimbate, dar într-un final am răzbit. Am ales o temă marină pentru că cea care s-a instalat după redeschiderea lui era prea roșie pentru mintea și suportabilitatea mea.
Acum am o timonă la setări, o scoică la galerie, un pește la contacte, o clepsidră la ceas și un căluț de mare la comenzile rapide. Telefonul e îmbrățișat de o caracatiță spre a fi mai în siguranță, cred.
Cam așa o nebuneală a fost astăzi în curtea mea.
