Când eram micuță credeam că în anul 2000, atunci când voi fi mare, lumea va arăta complet diferit de ce trăiam eu în anii 70. Toate desenele mele și nu doar ale mele ci și cele ale colegilor, înfățișau nave spațiale, transport preponderent aerian, pilule care puse-n farfurie se transformă la contactul cu o picătură de apă în cele mai apetisante mâncăruri și lista-i lungă.
Nici roboții nu lipseau, dar nu cei de bucătărie ci cei care aveau înfățișare apropiată de a oamenilor, roboți meniți să lucreze în locul nostru.
Se pare că acum, la douăzeci de ani de când am intrat în noul secol, roboții au ajuns să fie capabili să ne facă treburile, pare-se că din ce în ce mai mult. Și nu doar treburile fizice ci și cele intelectuale, iar asta chiar că e ciudat dacă nu bizar. Ce mai urmează? Cine poate ști!
