În Pactul pentru lectură scrie așa:
■ Ne dorim să putem conta pe sprijinul și implicarea:
► educatorilor care știu că cititul formează minți și modelează caractere;
► asociațiilor non-guvernamentale, inițiativelor private cu ajutorul cărora putem ajunge în zonele defavorizate;
► bibliotecilor publice, care trebuie să-și ceară explicit dreptul, prevăzut în lege, la înnoirea fondului de carte;
► asociațiilor de elevi, studenți, părinți, care pot solicita la școală modalități mai moderne de predare a literaturii, dar și a altor materii;
► medicilor, psihologilor, consilierilor școlari, care pot ajuta mediul didactic să le arate elevilor avantajele de care au parte cei care citesc.
De câteva zile sunt mari discuții și dispute pe marginea acestui pact, au fost și înainte însă e ceva benefic pentru că subiectul este mai vizibil. Pe mine mă bucură iar demersul către lectură și carte început acum atât de multă vreme va continua atâta timp cât voi fi în putere. Așa cum am făcut și astăzi, când am dus câteva machete la o grădiniță din mediul rural, acolo unde este o grupă de Pitici și o doamnă exact așa ca-n povestea celebră.
Pentru că nu mă puteam duce doar pentru asta, am luat și o carte cu mine pentru a le-o citi, și cele necesare pentru un mic experiment, pentru că știam că sunt foarte îndrăgite de copii.
Repede-repede am ales o carte din bibliotecă, am pus-o în geantă alături de cele necesare experimentului și am plecat. Nu trec printr-o perioadă prea fastă pentru că bolile ne-au încercat, pe fiecare din casă în alt mod, însă cum știu că nu trebuie să mă dau bătută, le-am luat așa cum au venit încercând a le rezolva ajutată fiind de specialiștii cu care mă știu de-o viață. Nu suntem funcționali 100%, dar suntem pe drumul ce bun. De aceea, soarele de dimineață mi-a creat o bucurie fără seamăn, menit a-mi încărca bateriile epuizate de mult, după nopți de veghe și zile urmate de proiecte care nu mai sufereau amânare (asta o spun cu o bucurie reală, nicidecum altfel!).
Când am ajuns la copii a fost mare bucurie, nefiind la prima întâlnire, acest lucru petrecându-se nu de multă vreme. Oricum, din capul locului mărturisesc faptul că voi reveni, negreșit!
Povestea a curs nemaipomenit, că nici nu avea altfel cum, copiii fiind încântați de Pete și năzdrăvăniile lui.
Am cântat și dansat, explicat cuvintele necunoscute, despărțit în silabe și câte altele că nici nu știu când a trecut timpul. Iar ei au intrat cu mine în povestea asta lucru care m-a bucurat mult. Foarte mult!
Experimentul a fost gustat cu toate simțurile, rezultatul fiind unul pe care n-ai cum nu-l îndrăgi.
Acum, când am folosit tot felul de bombonele pentru a face experimentele pot spune, fără ezitare, că Skitlles sunt cele mai bune, având culorile mai vibrante, deci cele mai nimerite pentru a fi folosite. Unde mai pui că-s delicioase, puțin acre, numai bune pentru a puncta anumite secvențe de învățare. Ce rău poate face o bombonică de câteva grame?
