Am găsit o fotografie cu mine din secolul trecut. Sună bizar, dar chiar așa este, ea fiind făcută în 1988. Îmi aduc aminte cu lux de amănunte contextul, cine mai era lângă mine și de ce eram împreună.
Știu ce culoare aveau toate lucrurile care să văd, pentru că nu pot uita nimic fiind o dată foarte importantă pentru mine, împlineam douăzeci de ani. Pălăria care se vede atârnată de perdeaua care era albastră avea culoarea roșie.
Iar eu tânără, radiind de fericire în ciuda feței serioase pe care o afișam, neavând idee ce planuri avea viața pentru mine. Între timp le-am aflat și pot afirma acum că-mi era mult mai bine atunci însă asta chiar nu mai are nici o importanță. Important este ceea ce urmează.
