Da, mâine se sărbătorește Ziua Internațională a Educației iar noi, ca și-n anii trecuți o vom face acasă școlile fiind închise. Și dacă la școală se mai organizau ceva activități, sunt convinsă, marea de părinți interesată de educația copiilor lor vor sărbători pe rupte.
Da, părinții aceea care nu trimit copiii la școală că nu vor teste.
Părinții aceea care nu vor vaccinuri pentru copiii lor.
Acei părinți care nu cumpără o carte ani de zile.
Acei părinți veșnic nemulțumiți, care nu fac nimic acasă, dar au pretenția ca educația odraslelor lor să fie făcută de oricine altcineva, nu de ei!
Da, știu, sunt mulți care bat mărunt din buze că grădinița, școala, facultatea e oricum numai bună nu însă ei nu contribuie cu nimic, dar cu nimic la bunul mers al lucrurilor.
Pentru că, ce să vezi, educația începe și se fundamentează ACASĂ!
Dar, nu-i mai ușor să găsești vinovați pentru că tu nu te-ai priceput și nici nu ți-ai dat silința fiind în primul rând tu un exemplu?
Nu-i de chip să scrii despre asta că de pornește corul mămikiilor turbate care te umple de invective greu de spus, d-apoi de scris. Și problema nu ar fi a lor, mai grav sunt cei de care îngrijesc, iar ei, nesupravegheați și îndrumați vor crește cum vor putea, cum se va nimeri.
Va trece și ziua de mâine așa cum trec toate și noi vom mai bifa un eșec, mă refer la noi, ăștia, care ne pasă cu adevărat. Eșecul de a nu fi putut urni căruța educației de la noi care e împotmolită în cea mai mare mocirlă existentă. Iar în ea, zeci de gunoaie care plutesc strălucind în soare.
Însă mâine e rost de sărbătorit. Să o facem, după putințe.
