machetedidactice.com

O zi de toamnă în pădurea vieților noastre

De câte ori se ivește în calea noastră o zi de toamnă blândă și însorită, iar noi suntem în formulă completă, adică într-o zi de final de săptămână, facem tot posibilul să mergem în locuri dragi nouă. Dacă vara mergem în aceleași destinații adică la Balcic și-n Paradisul verde, toamna le vine rândul pădurilor din apropierea noastră. Și-n trecut, dar mai ales acum de când virusul ăsta ne-a dat viața peste cap, pur și simplu. Da, revenim iar în iar în locuri unde ne-a fost bine, ne-am odihnit sufletul și ne-am răsfățat simțurile cu fel de fel de senzații fie ele olfactive, vizuale ori gustative. Iar astăzi am mai găsit câteva frăguțe și vreo două mure.


Suntem bucuroși că de câte ori mergem nu găsim pe nimeni, că lumea care mai vine pe acolo nu se sincronizează cu noi și așa șansa de a ne molipsi este practic nulă.
Pădurea ne-a primit mai împuținată decât data trecută, iar Luca m-a întrebat, la un moment dat:

– Cine permite deforestarea aici?


Și cum eram cu cartea după mine, cea pe care o citesc acum, am considerat mai mult decât nostimă remarca lui pentru că, de fapt, nu așa apar cuvintele noi?

Ne-am plimbat și am fost atenți la zgomotele pădurii încercând a le desluși. Nu am trecut cu vederea nici o ciupercă și așa am descoperit o viperă, un puiuț, care din nefericire pentru ea avusese o întâlnire anterioară care nu se terminase bine. În ciuda faptului că mai mișca, șansele de a-și reveni erau practic nule la cum îi arăta capul.

Am sărit și alergat, am încercat să prindem tot soiul de crengi aflate la înălțime, am făcut echilibristică și ne-am bucurat.

Dacă nu-i departe pădurea de voi, încercați să nu o ratați în perioada asta. Este pur și simplu fascinantă!

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “O zi de toamnă în pădurea vieților noastre”

%d blogeri au apreciat: