„Eu și Marley” de John Grogan

Aceasta carte foarte frumoasă, care a fost publicată în anul 2005, a ieșit la iveală doar după ce a fost făcută o ecranizare după ea în care rolul principal, al lui Jenny, a fost jucat de Jennifer Aniston, celebră din serialul Prietenii tăi, care a rulat cu mare succes și în România. Gândiți-vă doar că acesta este un film ciudat adaptat după o carte minunată care nu are un limbaj obscen, violent sau care să cuprindă scene sexuale.

A ajuns în casa noastră pentru că s-a regăsit pe lista de lecturi primită de copil de la școală și a trebuit să aștept ceva deoarece peste tot era stocul epuizat. Însă a sosit la timp pentru a se cuibări în rucsacul de vacanță, alături de alte titluri despre care am apucat să scriu aici.

O persoană poate învăța multe de la un câine

… Marley m-a învățat despre cum pot trăi în fiecare zi cu exuberanță și bucurie nestăpânită, fără a pândi momentul ci doar urmându-mi inima…

Dacă doriți o carte care să vă aducă o stare de bine, aceasta este! Pentru că, chiar dacă nu sunteți iubitor de câini, sau alte animale, cartea asta vă va aduce momente în care să râdeți ori să plângeți în același timp.

John Grogan spune la un moment dat într-un capitol:

Am fi putut cumpăra un iaht mic cu ceea ce am cheltuit pe câinele nostru și cu toate lucrurile pe care le-a distrus.

Dar câte iahturi așteaptă la ușă toată ziua întoarcerea ta? Niciun obiect material nu poate umple astfel de plăceri simple în viață.

Nu vreau să stric plăcerea de a citi această carte scriind prea multe despre ea, dar voi da câteva detalii pentru a vă ațâța curiozitatea.

John Grogan este un jurnalist de succes și la moartea iubitului labrador Marley, s-a trezit că a scris o coloană necrologică pentru ziarul la care lucra la acea vreme.

După ce a primit sute de mesaje de la cititori, a decis în cele din urmă să scrie această carte. Mă întreb câți dintre noi am putea, de fapt, să punem pixul pe hârtie și să scriem propria nostră poveste amuzantă a iubitelor noastre animale de companie? Pentru că indiferent de rasa din care fac parte aceste animale, ele sunt capabile de tot soiul de ghidușii și întâmplări hazlii ori mai puțin hazlii, care umple sufletul stăpânului de bucurie și recunoștință.
Cartea este plină de situații amuzante, care îți vor lumina fața cu un zâmbet care se va întinde de la o ureche la alta.
De pildă, momentul în care Marley, cel care este înspăimântat de furtuni, primește o casă specială/trainică/solidă în care să stea atunci când stăpânii lui nu sunt acasă, dar care, reușește nu numai să evadeze, dar și să distrugă totul în jur pricinuindu-și răni care au necesitat o vizită la veterinar.

Marley a fost diagnosticat ca suferind de o anumită formă de psihoză când a fost vorba de furtuni; chiar dacă ar fi drogat cu medicamente, tot ar sfâșia totul în jurul casei ca și cum ar fi ieșit din iad.

La acest capitol am putut înțelege și mai bine această frică a unor câini de furtună, asta pentru că Bruno, cățelul cu care ne petrecem și noi câteva săptămâni pe an suferă și el de aceeași teamă. Am avut ocazia să vedem acest lucru chiar în timpul lecturării acestei cărți, atunci când, în plină noapte s-a dezlânțuit ploaia, tunetele și fulgerele.

Am stat alături de Bruno până a trecut nebunia, am văzut spaima din ochii lui, am simțit inima bătându-i, să-i sară din piept. Nu a produs daune așa cum sunt descrise de John Grogan în cartea lui, dar ușa ar fi spart-o dacă nu coboram la el. Trebuie să înțelegi și nu ai cum să nu empatizezi cu el pentru că se simte totul, nefiind nevoie de rostiri. Bruno este un câine spectaculos, iar ochii lui sunt cei care transmit foarte multe mesaje. Puteți citi mai multe detalii despre el și prietenul lui, Barney, aici. 

Am citit o mare parte din carte în compania lui Bruno, dar am și întâlnit un labrador în timpul plimbării  prin Parcul Cișmigiu. Stătea liniștit și aștepta ca stăpânul să termine de dansat. Ce făcea el acasă, nu avem de unde ști. 🙂

Așadar, dacă vreți o carte bună care să vă lumineze ziua, Eu și Marley este o variantă super inspirată. Spor la citit!