Cum puteam să lipsesc de la întâlnirea cu Voiniceii, pentru a le povesti despre Moș Nicolae? Nu puteam, evident!
Pentru asta am apelat la materialul apărut la twinkl, pe care l-am printat și laminat și căruia i-am atașat niște bandă magnetică pentru a sta pe o tablă.
Iar povestea protectorului copiilor și săracilor nu putea sosi fără poveștile lor despre așteptarea Moșului. Cum a fost în anii precedenți, cadourile pe care le-au dorit, dar și ce anume așteaptă să găsească în ghetuțe în acest an. Se spun multe, unele frumoase, altele mai puțin, dar spiritul sărbătorilor este prezent, foarte prezent.
I-am provocat, mai apoi, la rezolvarea unui puzzle, cu imaginea Moșului, puzzle pe care copiii trebuiau să-l decupeze pentru a-l rezolva. Nu e chiar așa de ușor la decupat precum s-ar crede și nici la asamblat.
Dar, pe unde a trebuit cu puțin ajutor, au reușit să ducă la bun sfârșit cerința, fiecare cum s-a priceput. Mai jos aveți realizarea lui Boretar, alias Roberta, care se botează de fiecare dată când își semnează lucrările. E atât de scumpă, de nu aveți idee!
Am avut căciulă de ren pentru că am stat și la repetițiile pentru serbare, iar acolo este un cântec super, care mi-a mers la suflet. Copiii îl îndrăgesc și-l cântă cu mare, mare plăcere. Rolul renului este jucat de un băiețel foarte simpatic.
Tot la întâlnirea de astăzi am colorat un papucel, nu o cizmuliță, pentru că el este mai ofertant la colorat, se pot folosi mai multe culori. Le-a plăcut, asta este important.
Moșul a venit, sunt sigură, dar ce și cum a adus nu știu. Voi afla de la copii, atunci când mă voi întâlni cu ei.
