Bate vântul în seara asta. Tare, tare, reușind a alunga căldura de peste zi.
Ce zi? Plină cu de toate: culori, râsete, zâmbete, ofuri, lacrimi.
Cu câteva zeci de minute de somn furate trecând printr-un portal unde totul se simte diferit – texturi, mirosuri, sunete, chiar și gusturi pe care le pot simți doar scoțând limba, am putut savura asfințitul de data asta toată gama senzorială mustind de primăvară.
Revenită în cuib, mi-au ajuns la ureche câteva acorduri care spun suficient despre mine, cea de acum.
Termin de scris aici și mă bag în pat să continui Orbitor. Cu nerăbdare și curiozitate pentru că place. Place mult.
