Nu știu dacă ați trecut vreodată cu feribotul de pe continent pe insule.
E un spectacol tot ce se petrece acolo de la cozile pentru bilete la îmbarcat până la modul în care se face debarcarea. Modul în care se comportă cei care dirijează mașinile reprezintă un balet în sine, coregrafia fiind una destul de elaborată chiar dacă este ajustată din mers.
Pe punțile feribotului plin de lume, mari și mici așteaptă plecarea. O zi cu un cer spuzit de nori, picături răzlețe de ploaie și un vânt destul de neprietenos, dar nu rece așa a fost ultima dimineață de august care m-a găsit acolo.
Pescărușii au avut rol de prim solist, modul în care s-au obișnuit cu oamenii obținând hrana mult dorită reprezentând dovada de măiestrie aviatică. Au planat în fel și chip, baletând între bețișoarele de cartofi prăjiți și peștișorii care săreau din apă nedorind a rata nimic, un soi de carne cu garnitură cu tot.
Sunt unele momente în viața asta când ești pur și simplu siderat de spectacolul care te înconjoară. Faptul că ești în momentul potrivit la locul potrivit îți transmite că cineva acolo sus te iubește. Ori dacă nici asta nu-i fericire nu știu cum s-o mai numi.
