Evident că eu sunt cea care am beneficiat de „act of kindness” în lipsa întâlnirii cu alte persoane. Și Răzu, dar prin telefon. 😉
Am reușit să mai recuperăm din activitățile pe care timpul nu ne-a permis să le face la momentul cerut și așa au apărut turtele dulci. Am căutat o rețetă pe internet, pentru că eu nu sunt nici pricepută și nici pasionată de bucătărit, spre deosebire de Răzvan care m-ar fi salvat dacă ar fi fost acasă.
Am pregătit cele necesare cu o zi înainte pentru că erau ceva ingrediente pe care nu le aveam. Și astăzi am purces la treabă. Luca cu chibițatul, eu cu meșteritul.
Am respectat pașii întocmai și mi-am dorit să fie niște biscuiți comestibili.
Am făcut aluatul și l-am lăsat o oră la rece, și apoi l-am întins pe o foaie de copt fără să mai folosesc făină. S-a întins bine și mi-au ieșit 3 tăvi de turtă dulce. Am luat și ornamente, dar a fost peste puterile mele să le mai pun. Formele cu ștampilă le-am cumpărat de la Pepco, pe la începutul lunii. S-au copt foarte repede 10-15 minute.
Au fost foarte apreciate și noi extrem de mulțumiți pentru că am mai bifat o cerință rămasă în așteptare. E bine și așa, în ritmul propriu. 🙂
