Machete didactice – Dor de dascăl iscusit

– Luca, eu plec la școală să duc niște machete.
– Dar unde te duci? La cine?
– Merg la doamna ta. M-a rugat să-i confecționez câte ceva pentru noua ei sală de clasă.
– Merg și eu. Ce mă bucur! Abia aștept s-o revăd.

Și așa, înarmați cu cele necesare am plecat spre școală. Luca era un buchet de freamăt și abia aștepta s-o reîntâlnească pe doamna. Doamna lui!
Odată ajunși acolo am constatat că eram doar noi dar pentru că a fost cineva care să ne deschidă șa, ne-am apucat de treabă.Nici nu terminasem de descărcat materialele că doamna a și ajuns.
Am avut ocazia să văd un școlărel care a crescut mai înalt ca doamna și care era dornic să-i împărtășească multe din evenimentele petrecute peste vară. Erau așa de multe rostiri amestecate cu emoții! Cuvintele se îngrămădeau să țeasă povestea iar gesturile veneau să completeze tabloul acesta.

Doamna învățătoare pornește într-o mare aventură; Clasa Pregătitoare. Are înscriși mulți copii și pentru că la această școală cei mai mici învață într-un corp diferit de restul claselor, a trebuit să se mute din clasa ei. Așa a ajuns într-o sală spațioasă, cu mobilier special pentru cei mici și cu decorațiile făcute de doamnele care au fost înainte. Am descoperit o petodă inedită de a pune niște decorațiuni; au fost pur și simplu capsate pe perete. Singura unealtă care m-a ajutat la demontare a fost un patent, asta pentru că peretele trebuia cumva protejat nemaifiind vreme pentru un var proaspăt.

S-a dorit o schimbare așa explicându-se prezența mea acolo. Am încercat să aducem puțină culoare și frumos la întâlnirea cu cei mici. Am montat machetele confecționate, una câte una, am văzut ce mai este necesar iar acum aștept ecourile. Mai sunt zece zile. 🙂 Mai am de făcut ceva completări în zilele ce urmează.

– Doamna învățătoare, vreau să vă spun că n-o să vă uit niciodată, că am avut noroc cu așa un dascăl. Vă mulțumesc pentru tot și am să vă mai vizitez!, asta a pus Luca înainte de a-și lua la revedere.