Tăpșanul verilor/lecturilor mele oferă senzații nebănuite. Le descopăr din întâmplare bucurându-mă că un copil de ele.
Bunăoară, de dimineață când am fost, am asistat la o primire fastuoasă realizată de cine credeți? Nu ghiciți într-o mie de ani!
De ciulini!
Atâta moliciune pufoasă n-am mai simțit de mult.
Eu știu prea bine ce se ascundea mai jos de ea însă de data asta chiar nu avea sens să stric ceva.
Am început „Femeia urs” de Karolina Ramqvist iar gândul mi-a fugit la scriitura lui Tracy Chevalier, „Albastru pur”. Aceleași pendulări între trecut și prezent care mie îmi plac iar aici, prezența destul de susținută a fiicei personajului principal reprezintă un atu.
După amiaza m-a găsit la Iași, un oraș fiert, la propriu.
Lumea era ascunsa doar câteva mașini se mai fâțâiau în sus și-n jos pe bulevard.
Mâine e o zi importantă pe care sper s-o parcurgem cu bine. Și dacă va ieși foarte bine nu-i cu supărare.
