Panorama zilei

Fălticeni, 13 mai 2020
Pandemie: infectați 16002/ decedați 1036/ vindecați 7961

Am tras o fugă la iazul Șomuzului, la Nada Florilor pentru că mi-am adus aminte că mi-am uitat, data trecută, niște foi pe care le-am pus pe o buturugă atunci când am citit. Băncile erau toate pline de găinaț și aici, neavând deasupra cuiburi era mai curat și mai în siguranță de a scăpa nerăhățită.

Ziua a fost una în care vântul a scuturat toate pletele, pardesiile, a alegat pălăriile și a făcut mare dezordine printre copaci. Au căzut cuiburile, cele care nu au fost poziționate unde trebuie, puiii având de suferit. Ținând cont de starea actuală și de situația în care ne aflăm, nu am avut cum să nu privesc un pui căzut din cuib. Poate și neputința de a-l ajuta m-a trimis într-o lume în care nu-mi doream să fiu, având și așa, suficiente griji ale mele. Dacă aș fi putut și m-aș fi priceput, aș fi făcut-o însă am avut o palidă consolare că măcar nu i-am pricinuit nici un rău.

Dacă ar fi fost un om căzut în drum, tot ar fi oprit, la un moment dat, cineva care să-l ajute. Așa, în regnul animal, rezistă și se înmulțește doar cel mai puternic. E o lege la care oamenii au intervenit, salvând o parte dintre speciile aflate pe cale de dispariție tot din pricina lor, pentru că le-au ocupat habitatele, alungându-le.

Cât am stat acolo, am avut un sentiment straniu, vântul care fojgăia și șuiera, croncănitul păsărilor adulte, dar și țipătul puilor care aveau nevoie de ajutor contribuind din plin. Și faptul că nu a mai toaletat nimeni spațiul verde și nu s-a mai măturat/adunat toate crengile care s-au rupt în urma vântului a făcut ca totul să pară abandonat/părăsit.

Natura este fascinantă, având capacitatea de a se regenera dacă este lăsată în pace. Sunt convinsă că dacă oamenii ar pricepe și respecta-o, am putea conviețui foarte frumos și sănătos. Însă numărul oamenilor a sporit așa de tare, iar comportamentele lor lasă așa de mult de dorit, încât suferă toată lumea.

Deluțul care data trecută era plin de măciulii de păpădie, astăzi era chel. Chiar așa: unde se duc semințele de păpădie atunci când se duc?

Lipsa vocii omenești face ca sunetele emise de diferite vietăți să se audă/perceapă altfel. Oricum, stai cu urechile ciulite și cu nările înfoiate pentru a fi pregătit să iei atitudine dacă este necesar.

Ah! a apărut socul.

Suntem în formulă completă și asta e tot ce contează. Sănătate!

 

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: