Multă apă.
Foarte multă apă.
Gândul îmi fuge la copii și la ce treabă s-ar putea face acum, una în care circuitul apei în natură să fie vedeta. Toate ingredientele există, trebuind doar a fi folosite.
Zăpada căzută într-o cantitate destul de mare e ca o povară pentru copacii pe care s-a așezat. Unii dintre ei au cedat, fiind prea slăbiți a o susține. Dimineață, când am făcut aceste fotografii, bradul încă era întreg. La prânz lucrurile s-au schimbat.
Nu am putut trece în grabă fără a admira formele pe care zăpada și vântul le-au realizat pe ce le-a ieșit în cale.
După ce m-am delectat cu așa imagini, am plecat la drum. Și odată cu mine și alte variante ale mele, de care mi-e dor, dar care-mi reamintesc povești trăite la cote maxime în etape diferite. Aștept cu interes și nerăbdare ziua de mâine. Cine știe ce va aduce cu ea?!
